CSJ. Decizia nr. 2913/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2913/2003
Dosar nr. 2462/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de sesizare nr. 49 din 31 august 1999 a Compartimentului de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi Botoşani s-a stabilit în sarcina numitei G.T. răspunderea juridică pentru nerespectarea reglementărilor legale referitoare la stabilirea, evidenţierea în contabilitate, urmărirea şi încasarea unor venituri publice, care au condus la prejudicierea Consiliului Local al municipiului Dorohoi cu sumele de:
- 2.586.440 lei reprezentând chirie neîncasată în perioada 1 iulie 1995 – 15 ianuarie 1996, conform contractului de închiriere nr. 2/1995;
- 63.377.835 lei reprezentând venituri neîncasate în perioada iunie 1996 – mai 1999, din contractul de închiriere nr. 8835/1995.
La aceste sume s-a solicitat a se adăuga suma de 13.689.835 lei, folosul nerealizat până la 18 mai 1999, în cazul primului contract şi 83.431.388 lei folos nerealizat până la 22 iunie 1999, în cazul celui de-al doilea contract.
Colegiul jurisdicţional Botoşani al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 67 din 17 octombrie 2001, a respins capătul 2 al încheierii de sesizare nr. 49 din 31 august 1999 formulată de Compartimentul de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi Botoşani (primul capăt fiind disjuns şi formând obiectul dosarului nr. 50/2000), prin care s-a solicitat obligarea persoanelor răspunzătoare, G.T. şi G.V., introdus ulterior în cauză, la plata către Consiliul Local al municipiului Dorohoi a sumei de 63.377.835 lei şi folosul nerealizat aferent, în sumă de 83.431.388 lei, calculat până la data de 22 iunie 1999.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa şi-a însuşit concluziile expertizei efectuată în cauză, în sensul constatării că nu există prejudiciu, în sensul art.998-999 C. civ. şi prin urmare, nu poate fi antrenată răspunderea juridică împotriva vreunei persoane.
Sesizată cu soluţionarea recursului jurisdicţional formulat de Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Botoşani, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a dispus respingerea acestuia, reţinând că: „nu există prejudiciu în sensul art.998-999 C. civ. şi prin urmare, nu poate fi antrenată răspunderea juridică împotriva vreunei persoane". În derularea contractului de închiriere nr. 8835/1995 şi a lucrărilor de reparaţii, au existat imperfecţiuni din categoria celor sesizate de Procurorul Financiar în recursul jurisdicţional formulat, dar acestea nu au fost de natură să prejudicieze, în final, Consiliul Local al municipiului Dorohoi.
Recursul nu este fondat.
În fapt, prin încheierea nr. 49 din 31 august 1999, Compartimentul de Control Financiar al Camerei de Conturi Botoşani a constatat că prin neevidenţierea în contabilitate a unor venituri de încasat din chirii, neurmărirea şi neîncasarea lor la termen, Primăria municipiului Dorohoi a fost prejudiciată atât cu suma totală a acestora de 63.377.835 lei, cât şi cu folosul nerealizat aferent, calculat sub formă de dobândă, până la recuperarea integrală a pagubei.
La baza încheierii actului de sesizare a stat Raportul de Control nr. 968 din 2 iulie 1999, întocmit de organele de specialitate ale Curţii de Conturi în urma verificării contului de execuţie a bugetului municipiului Dorohoi pe anul 1998.
Pentru prejudicierea în acest fel a instituţiei publice controlate, s-a reţinut că răspunderea revine contabilului-şef care nu a asigurat reflectarea în contabilitate a creanţelor bugetare în cauză, urmărirea încasării acestora şi punerea în mişcare a procedurilor de executare silită a debitorului.
Ulterior, prin încheierea din 29 martie 2000, la solicitarea Procurorului Financiar a fost introdus în cauză, în calitate de persoană răspunzătoare, Primarul municipiului Dorohoi, G.V., considerându-se că, aşa cum rezultă din actele dosarului la producerea pagubei, ar fi contribuit şi acesta.
În speţă, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile cu următoarele obiective:
1) dacă suma de 63.377.835 lei stabilită ca pagubă prin încheierea nr. 49 din 31 august 1999, este pagubă certă şi dacă persoanele răspunzătoare, G.V. şi G.T. au culpă în producerea acestei pagube;
2) stabilirea dacă situaţia de lucrări prezentată de constructor, în sumă de 67.607.052 lei reprezintă o situaţie reală şi acoperă chiria pe care SC E.I. SRL Dorohoi trebuie să o plătească Primăriei Dorohoi.
Răspunzând acestor obiective, expertul a concluzionat că: suma de 63.377.835 lei nu este pagubă certă, neputându-se stabili persoanele răspunzătoare, ci doar faptul că toate neregularităţile s-ar datora lipsei de profesionalism a executivului primăriei.
Referitor la cel de-al doilea obiectiv, s-a conchis că lucrările s-au efectuat de către subchiriaş şi că la 31 mai 1999, Primăria Dorohoi datora SC E.I. SRL Dorohoi, suma de 4.417.733 lei.
Soluţionând cauza, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi şi-a însuşit concluziile expertizei, constatând că nu există prejudiciu, în sensul art. 998-999 C. civ. şi prin urmare, nu poate fi antrenată răspunderea juridică împotriva vreunei persoanei.
Într-adevăr, potrivit art. 998 C. civ. „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui faptă s-a ocazionat, a-l repara".
Prin urmare, elementele răspunderii civile delictuale sunt fapta ilicită, săvârşită cu vinovăţie, prejudiciul produs şi raportul de cauzalitate dintre acestea, elemente ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Atragerea răspunderii civile delictuale este necesară aşadar, pentru argumente ce ţin de caracterul ei de răspundere integrală, de calitatea autorilor pagubei care este la rându-i atrasă de funcţiile pe care aceştia le deţineau în instituţie (director şi contabil-şef) şi de atitudinea culpabilă în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
În cauză însă, referitor la suma de 63.377.835 lei, expertiza a stabilit că nu există o pagubă certă şi nici nu se pot stabili persoanele răspunzătoare, iar cu privire la cel de-al doilea obiectiv că lucrările s-au efectuat de subchiriaş.
Expertul şi-a menţinut concluziile formulate şi în răspunsul la obiecţiunile formulate de Procurorul Financiar, cu precizarea că valoarea activului este de 216.068.531 lei şi este înregistrată în patrimoniul instituţiei publice ca valoare reală a activului.
Examinând şi din oficiu Decizia atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de Procurorul General Financiar urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României, împotriva deciziei nr. 86 din 21 martie 2002 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2910/2003. Contencios. Refuz restituire suma... | CSJ. Decizia nr. 2916/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
