CSJ. Decizia nr. 295/2003. Contencios. Recurs refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 295/2003
Dosar nr. 616/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta B.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, solicitând anularea hotărârii nr. 315/2001 prin care i s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că, în urma instaurării în anul 1940 a regimului hortist în Ardealul de Nord, a fost obligată să se refugieze cu familia sa şi să se stabilească în teritoriile româneşti pentru a scăpa de persecuţiile exercitate de acest regim asupra populaţiei româneşti.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 noţiunea de refugiat este identică cu cea de strămutat.
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ, verificând cauza, venită prin declinare de competenţă de la Tribunalul Maramureş, s-a pronunţat prin sentinţa civilă nr. 495 din 11 decembrie 2001 în sensul că a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că sensul legii este acela de a fi despăgubiţi cetăţenii românii care au suferit persecuţii exercitate de guvernele instaurate în acea perioadă, datorită apartenenţei la o anumită etnie şi nu pentru persecuţii exercitate de alte regimuri sau de armata de ocupaţie conchizând că situaţia de evacuat expulzat sau refugiat din teritoriile aflate temporar sub ocupaţie maghiară, nu se regăseşte în nici una din situaţiile limitativ prevăzute de art. 1 din lege.
Împotriva sentinţei astfel pronunate a declarat recurs F.M. în calitate de fiică pentru mama ei B.M., ulterior decedată, criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În speţă, recurenta consideră că în mod greşit instanţa de fond a interpretat prevederile Legii nr. 189/2000, întrucât din actele dosarului rezultă că în noiembrie 1940 mama sa, în luna şapte de sarcină, s-a refugiat de la Baia Mare împreună cu întreaga familie la Lupeni, stând în refugiu timp de 5 ani, respectiv până în luna noiembrie 1945 când s-a creat posibilitatea pentru reîntoarcerea familiei la Baia Mare şi că beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, cu toate că aceasta a fost refugiată, iar nu strămutată.
Recursul este fondat.
Persoanele cărora i s-au impus, fie prin măsuri de fapt, fie prin dispoziţie administrativă refugiul sau strămutarea datorită calităţii lor etnice, sunt îndreptăţite la aplicarea măsurilor reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000.
În speţă este bine dovedit că reclamanta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 pct. c) din Legea nr. 189/2000 şi anume, strămutată pe motive etnice în altă localitate decât cea de domiciliu.
Se reţine că prin art. 1 şi 2 din Normele din 14 februarie 2002 dată în aplicarea prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice s-a delimitat în acelaşi sens sfera de aplicare a ordonanţei de guvern precizată, cu modificările ulterioare.
Totodată, prin normele de aplicare a ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilat şi cele expulzate refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale sus-menţionate se va respinge recursul ca nefondat în temeiul art. 14 din Legea nr. 19/1990 şi art. 299 şi urm. C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.M. împotriva sentinţei civile nr. 495 din 11 decembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea în sensul că recunoaşte reclamantei calitatea şi drepturile prevăzute de Legea nr. 105/2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2003
| ← CSJ. Decizia nr. 2949/2003. Contencios. La încheierea de... | CSJ. Decizia nr. 2950/2003. Contencios. Anulare decizie de... → |
|---|
