CSJ. Decizia nr. 2950/2003. Contencios. Anulare decizie de imputare emisa de M.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2950/2003
Dosar nr. 1605/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Giurgiu sub nr. 1648/2002, astfel cum a fost precizată, reclamantul A.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul de Interne, a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 37/S/54981 din 27 noiembrie 2001 emisă de pârât, faţă şi de cele stabilite prin hotărârea nr. 14 din 29 martie 2002 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne, cu privire la suma de 6.303.810 lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin Decizia-sus menţionată i-a fost imputată suma de 6.303.810 lei reprezentând cantitatea de carburant dată la scădere, fiind considerată eronat pierderi din perisabilităţi în baza Instrucţiunilor Ministerului de Interne nr. 1078 din 9 ianuarie 2000, suma în litigiu nereflectând realitatea.
Prin sentinţa civilă nr. 51 din 10 septembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârât şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, dosarul a fost înregistrat sub nr. 1976/2002, iar prin sentinţa civilă nr. 219 din 19 februarie 2003 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de A.I., în contradictoriu cu Ministerul de Interne.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că în mod corect şi temeinic, Comisia de Jurisdicţie a Imputaţiilor a respins plângerile reclamantului şi a menţinut Decizia contestată, neputându-se delimita între perisabilităţi şi pierderi, datorită culpei sau altor cauze care au determinat imputarea sumelor în cauză.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs A.I., care a susţinut, în esenţă, că realitatea prejudiciului produs este în cuantum de numai 3.976.700 lei, reprezentând cantitatea de 247 litri benzină Co 95 şi că numai această cantitate este, de fapt, imputabilă, conform art. 6 lit. a) din Instrucţiunile Ministerului de Interne nr. 830 din 20 ianuarie 1999, privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse.
Recursul este nefondat.
Se reţine că Decizia de imputare nr. 37/S/54981 din 27 noiembrie 2001, a cărei anulare a fost solicitată în instanţă de către A.I., a fost contestată de acesta pe calea administrativ-jurisdicţională prevăzută de OG nr. 121/1998, fiind menţinută integral prin hotărârea nr. 14 din 29 martie 2002 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor de pe lângă Ministerul de Interne.
Întrucât actul administrativ jurisdicţional respectiv nu a fost atacat de reclamant în contencios administrativ, hotărârea nr. 14/2002 a rămas definitivă.
De asemenea, lipsa documentelor prevăzute de art. 19 din Instrucţiunile Ministerului de Interne nr. 1078 din 9 februarie 2000, privind scăderea pierderilor determinate de perisabilităţi, precum şi a celor din rebuturi, la bunurile materiale în unităţile Ministerului de Interne, precum şi înregistrările defectuoase în evidenţa unităţii, au determinat nerespectarea prevederilor art. 5 şi art .6 lit. d) din respectivele instrucţiuni, iar pierderile au fost considerate ca atare şi imputate recurentului-reclamant.
Decizia instituţiei pârâte este corectă, deoarece nu s-a putut face delimitarea între perisabilităţi şi pierderi datorită culpei reclamantului, culpă datorată tocmai lipsei dovezilor şi documentelor care să justifice pierderile, precum şi înregistrărilor defectuoase în evidenţa unităţii.
Reclamantul A.I. a solicitat la instanţa de fond doar proba cu înscrisuri, fără să solicite şi efectuarea unei expertize contabile.
Înscrisurile încuviinţate ca probe au fost concludente pentru instanţă în a-şi forma convingerea că susţinerile reclamantului sunt neîntemeiate, iar sentinţa pronunţată de aceasta este legală şi temeinică.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat în cauză este nefondat, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.I. împotriva sentinţei civile nr. 219 din 19 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 295/2003. Contencios. Recurs refuz acordare... | CSJ. Decizia nr. 2953/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
