CSJ. Decizia nr. 2953/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 2953/2003
Dosar nr. 1644/2003
Şedinţa publică din 1 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 noiembrie 2002, reclamanta U.V. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea datei de la care i se acordă indemnizaţia de 300.000 lei lunar, prevăzută de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, în sensul acordării drepturilor de la 1 aprilie 2001, în loc de 1 iulie 2002.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că a depus cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege pentru refugiaţi la data de 28 martie 2001, această dată constituind termenul de referinţă pentru calculul drepturilor sale.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 595 din 12 decembrie 2002, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 603 din 11 iunie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Cluj, în sensul că data acordării indemnizaţiei este 1 aprilie 2001.
Pentru a pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că termenul de la care se calculează reclamantei data acordării drepturilor prevăzute de lege, este întâi a lunii următoare celei în care reclamanta a formulat prima sa cerere, iar nu data formulării celei de a doua cereri, în baza HG nr. 127/2002. Aceasta, întrucât prin normele de aplicare a OG nr. 105/1999 nu s-a introdus un nou text de lege care să confere noi drepturi, ci doar a fost explicată noţiunea de „persoană strămutată", în sensul că în categoria acestora se includ şi persoanele refugiate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând, în esenţă, că instanţa de fond în mod eronat a stabilit ca dată de acordare a drepturilor 1 aprilie 2001, în raport cu data formulării celei de a doua cereri a reclamantei şi că nu a avut în vedere excepţia autorităţii lucrului judecat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu toate criticile formulate, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul nu este fondat.
Conform dispoziţiilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoanelor care îndeplinesc condiţiile legii li se acordă beneficiul drepturilor cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea.
În cauză, U.V. a solicitat acordarea acestor drepturi cu cererea nr. 54221 din 28 martie 2001. Faptul că, iniţial, i s-a refuzat recunoaşterea acestui drept, iar numai ulterior, în baza unei noi cereri i s-au recunoscut drepturile prin hotărârea nr. 603 din 20 iunie 2002, nu este de natură a conferi datei formulării ultimei cereri caracter de termen de referinţă, această natură având-o data primei cereri, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Dreptul intimatei-reclamante de a beneficia de indemnizaţia prevăzută de OG nr. 105/1999, pentru modificarea şi completarea Decretului-lege nr. 118/1990, s-a născut în temeiul acestui act normativ şi de la data formulării şi înregistrării primei cereri, respectiv 28 martie 2001, întrucât prin HG nr. 127/2002, dată în aplicarea OG nr. 105/1999, nu au fost adoptate reglementări pentru aplicarea unor noi drepturi.
De altfel, din considerentele sentinţei atacate rezultă că instanţa de fond a avut în vedere acest aspect, precum şi faptul că prin acţiune s-a solicitat modificarea hotărârii nr. 603 din 11 iunie 2002. Acest ultim aspect exclude admiterea excepţiei lucrului judecat, întrucât, pe de o parte, nu s-a depus la dosarul cauzei sentinţa invocată, iar pe de altă parte, şi în ipoteza existenţei ei, aceasta se referă la hotărârea Direcţiei Generale de Muncă şi Solidaritate Sociale nr. 1151 din 27 aprilie 2001, iar nu la hotărârea nr. 603 din 20 iunie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Cluj.
Prin urmare, constatându-se că motivele de recurs nu sunt fondate, iar hotărârea atacată este legală şi corect motivată în fapt şi în drept, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 595 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2950/2003. Contencios. Anulare decizie de... | CSJ. Decizia nr. 2954/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
