CSJ. Decizia nr. 3000/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3000/2003
Dosar nr. 1698/2003
Şedinţa publică din 2 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 125/CA/2003 – P, pronunţată la data de 17 martie 2003 în dosarul nr. 741/CA/2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta P.I. şi a anulat hotărârea nr. 3967 din 5 februarie 2003 emisă de Comisia specială din cadrul Casei Judeţene de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i recunoască reclamantei calitatea de soţie supravieţuitoare a soţului său P.A., care a fost beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamanta a fost căsătorită cu numitul P.A., decedat la data de 22 iulie 1991 şi care îndeplinea condiţiile pentru a beneficia de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel că, potrivit art. 3 din aceiaşi ordonanţă şi reclamanta beneficiază de acele drepturi.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare susţinând, în esenţă, că reclamanta nu poate beneficia de prevederile art. 3 din OG nr. 105/1999, deoarece soţul său nu a fost strămutat/refugiat din localitatea de domiciliu, ci părinţii acestuia.
Recursul este nefondat.
Este necontestat în cauză că reclamanta a fost căsătorită cu P.A., decedat la data de 22 iulie 1991, care fusese născut la 26 iulie 1944 în comuna Giera, judeţul Timiş, în timpul refugiului părinţilor săi, care fuseseră nevoiţi să-şi părăsească localitatea de domiciliu, satul Paulian, judeţul Satu Mare, din cauza persecuţiilor, din motive etnice, exercitate asupra lor după cedarea Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena.
De asemenea, este necontestat că reclamanta, după moartea soţului său, nu s-a recăsătorit.
Susţinerea recurentei, cum că prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 nu ar fi aplicabile în cazul copiilor care s-au născut în perioada refugiului părinţilor lor, nu este întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză, este necontestat că soţul reclamantei, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
În concluzie, rezultă că instanţa de fond a reţinut în mod judicios că fostul soţ al reclamantei s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, începând cu data naşterii sale.
Pe cale de consecinţă, în mod corect, a reţinut curtea de apel că reclamanta se bucură de beneficiul prevederilor art. 3 din aceiaşi ordonanţă, astfel că recursul va fi respins, soluţia atacată fiind legală şi temeinică, potrivit considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei nr. 125/CA/2003 - P din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 300/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3001/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
