ICCJ. Decizia nr. 30/2003. Contencios. La declinare de competenţă (pensie). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.30
Dosar nr.1028/2003
Şedinţa publică din13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta A.G. a chemat în judecată pepârâţii Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi Casa Naţională de Pensii Bucureşti, pentru ca instanţa prin sentinţa ce o va pronunţa să-i oblige pe aceştia la platadiferenţei de pensie de serviciu pe perioada noiembrie 2000 – la zi şi în continuare precum şi la achitarea acestor sume actualizate.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în urmaapariţiei OG nr.83/2000 a fost modificată Legea nr.50/1996 privindsalarizarea personalului dinorganele autorităţii judecătoreşti şi că în raport de dispoziţiile art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992 pensiile magistraţilor se actualizează în raport de nivelul salariului debază al magistraţilor în activitate, ceea ce înseamnă că şi pensia ei trebuia reactualizată. Se mai arată în acţiune că parchetul a actualizat pensia de serviciuînlăturând în mod ilegal partea din pensie ce reprezintă sporul de vechime în muncă şi sporul de stabilitate ce au fost avute în vedere la data stabilirii pensiei.
Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr.224/2003 şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţiaVIII-a.
Pentru a pronunţa această soluţie,instanţa de fond a reţinut că în raport de dispoziţiile art.154 din Legea nr.19/2000competent a soluţiona cauza este Tribunalul Bucureşti, nici o altă dispoziţie legală neprevăzândcompetenţa Curţii de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.G.
În motivarea recursului, recurenta reclamantă a susţinut în esenţăcă pensiile magistraţilor sunt reglementate printr-o dispoziţie specială respectiv art.103 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecătorească, diferită de Legea nr.19/2000 privind regimul general al pensiilor, soluţionarea litigiilor ce se nasc fiind decompetenţa Curţilor de Apel.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate în raport de dispoziţiile art.304 – 3041 C.proc.civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente:
Incontestabil, din cuprinsul acţiunii introductive de instanţă rezultă că ceea ce contestă recurenta-reclamantă este cuantumul pensiei pe care o primeşte, ca urmare a faptului că reactualizarea acesteia nu a fost făcută conform dispoziţiilor legale, în speţă art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992.
Sub acest aspect, Curtea urmează a reţine că acţiuneadedusă judecăţii este un litigiu de asigurări sociale referitor la modul decalcul al pensiei iniţial stabilite.
Este adevărat că art.103 alin.5 din Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătorească reprezintă odispoziţie specială cu privire la modul de actualizare al pensiilor magistraţilor, dar această dispoziţie nu prevede şi o competenţă specială sau derogatorie de la dreptul comun în cazul litigiilor privind modul de calcul al pensiilor, chiar dacă este vorba de pensiile de serviciu(cazul magistraţilor).
Aşa fiind, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Astfel potrivit dispoziţiilor art.155 lit. „f" din Legea nr.19/2000 „Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind:….. modul de stabilireşi de platăapensiilor, a indemnizaţiilor şi aaltor drepturi de asigurări sociale".
Prin textul de lege invocat, nu se face nici o distincţie în raport de categoriile de pensii, iar art.103 din Legea nr.1992/1992aplicabil magistraţilor pensionari, nu cuprinde norme speciale de procedură şi competenţă derogatorie de la dreptul comun, respectiv de la Legea nr.19/2000.
Invocarea dispoziţiilor art.3 C.proc.civ. nu prezintă relevanţă juridică sub aspectul competenţei materiale de vreme ce recurenta nu atacă un act administrativ ci contestă modul de calcul al pensiei ce i se cuvine.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art.312 C.proc.civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A.G. împotriva sentinţei civile nr.224 din 19 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2003. Contencios. Refuz emitere Hotărâre.... | CSJ. Decizia nr. 300/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
