CSJ. Decizia nr. 3074/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3074/2003
Dosar nr. 1901/2002
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 31 mai 2001, reclamanta R.A.T.B. a solicitat anularea deciziei nr. 526/2001 emisă de Ministerul Finanţelor Publice, a procesului-verbal nr. 12041/1999 încheiat de Direcţia Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, rambursarea sumei de 7.956.125.380 lei T.V.A., plus cheltuieli de judecată incluzând şi taxa de timbru achitată conform Legii nr. 105/1997.
În motivarea acţiunii s-a arătat că Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti a efectuat un control fiscal în urma cererilor de rambursare a T.V.A. formulate de petentă: 48.969.619.906 lei T.V.A. de rambursat, aferentă lunilor iunie şi iulie 1999, sumă care nu include şi suma de 7.956.125.368 lei, care face obiectul prezentei plângeri.
S-a precizat că Ministerul Finanţelor Publice a reţinut că în procesul-verbal de control s-a constatat doar neoperarea în contabilitate a T.V.A. conform naturii ei, stabilită prin procesele-verbale de control anterioare celui atacat în prezent, iar împotriva proceselor-verbale anterioare se puteau urma căile de atac prevăzute în legislaţia de la acea dată.
Reclamanta a menţionat că sumele de 3.934.800.000 lei şi de 13.781.804 lei nu au făcut obiectul controalelor anterioare, datorită efectuării controlului pentru trimestrul IV al anului 1997 pe baza balanţei de verificare preliminatorii şi nu pe baza celei definitive, care a stat la baza întocmirii bilanţului contabil pe anul fiscal 1997; că suma de 3.674.604.472 lei T.V.A. a fost eronat calculată de organele fiscale; în ce priveşte veniturile cantinei obţinute din prepararea hranei pentru salariaţii regiei, nu se datora T.V.A.
Prin sentinţa civilă nr. 443/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă în parte, numai cu privire la suma de 5.841.544.672 lei T.V.A., plus restituirea taxelor de timbru din procedura prealabilă, proporţional cu cuantumul pretenţiilor admise.
Instanţa a reţinut că: suma de 3.934.800.000 lei reprezentând T.V.A. trebuie restituită petentei, deoarece nu a fost cuprinsă în actul de control fiscal pentru trimestrul IV al anului 1998; suma de 13.781.804 lei din eroare nu a fost solicitată de reclamantă să-i fie rambursată în ianuarie 1998, însă la momentul contestării procesului-verbal din 29 octombrie 1999 se afla în termenul de prescripţie prevăzut de OG nr. 11/1996; suma de 1.892.962.868 lei a fost colectată de două ori, astfel încât petenta este îndreptăţită la restituire.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen reclamanta şi pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat de Regia Autonomă de Transport Bucureşti, se susţine că acţiunea trebuia admisă în totalitate, întrucât nu s-a contestat decât măsura disciplinară financiară luată prin procesul-verbal nr. 12041 din 29 octombrie 1999, fiind vorba de o creanţă a contribuabilului faţă de bugetul de stat, creanţă consemnată contabil în contul 4424 „T.V.A. de rambursat" şi care poate fi solicitată într-o perioadă de 5 ani de la sfârşitul exerciţiului financiar în care s-a născut creanţa. Posibilitatea contestării măsurii de disciplină financiară impusă este justificată de împrejurarea că recurentei, în viitor, i se vor condiţiona admiterea cererilor de restituire a altor sume reprezentând T.V.A., de respectarea (executarea) măsurii impuse prin procesul-verbal din 29 octombrie 1999.
În recursurile formulate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, se arată că: instanţa a analizat în mod eronat fondul pricinii din moment ce prin Decizia Ministerul Finanţelor Publice, contestaţia a fost respinsă ca fiind fără obiect; sumele pentru care a fost admisă în parte acţiunea au fost menţionate în procese-verbale anterioare de control, necontestate de reclamantă; pentru suma de 13.781.804 lei petenta nu a formulat cerere de restituire; nu se putea dispune restituirea taxelor de timbru din procedura prealabilă, sentinţa fiind nemotivată în acest sens.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursurilor formulate în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Din probele administrate în cauză rezultă că prin procesul-verbal de control nr. 12041 din 29 octombrie 1999, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, în urma cererii reclamantei, de rambursare a sumei de 48.969.619.906 lei reprezentând T.V.A. de rambursat pentru lunile iunie şi iulie 1999, s-a dispus ca regia să opereze în contabilitate regularizările privind soldul contului 4424, conform celor stabilite la controalele anterioare.
Prin Decizia nr. 526/2001 a Ministerul Finanţelor Publice a fost respinsă ca „fără obiect" contestaţia Regiei Autonome de Transport Bucureşti, reţinându-se că suma contestată nu a făcut obiectul procesului-verbal atacat.
La judecarea cauzei în faţa primei instanţe, s-a efectuat o expertiză contabilă conform raportului aflat la dosar. De asemenea, expertul a răspuns obiecţiunilor formulate de Ministerul Finanţelor Publice.
Coroborând constatările expertului cu actele depuse la dosar şi având în vedere susţinerile părţilor, Curtea apreciază că măsura disciplinară financiară la care a fost obligată reclamanta prin procesul-verbal contestat, circumscrie dispoziţiilor art. 1 alin. (1) ultima teză din OUG nr. 13/2001.
Suma de 3.934.800.000 lei reprezentând T.V.A., aferentă facturii nr. 9202614 din 25 noiembrie 1997, emisă de ROCAR pentru autobuze achiziţionate de reclamantă, nu a făcut obiectul vreunui control de fond. Factura a fost înregistrată în jurnalul de cumpărări în luna noiembrie 1999 şi apoi a fost stornată şi înregistrată în luna ianuarie 1998.
Raportul de expertiză a stabilit că atât deconturile, cât şi cererea de rambursare a T.V.A. au fost întocmite fără cuprinderea facturii nr. 9202614/1997, iar în luna februarie 1998 autorităţile fiscale au efectuat verificarea pentru trimestrul IV, fără cuprinderea acestei facturi. Ca urmare, suma respectivă reprezintă T.V.A. de rambursat, cu menţiunea că regularizarea a fost efectuată de reclamantă în luna martie 1998, având drept urmare includerea sumei în bilanţul contabil al anului 1997. Operaţiunea este conformă pct. 23 lit. d) al Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii, aprobat prin HG nr. 704/1993, întrucât a fost efectuată înainte de depunerea bilanţului contabil aferent anului 1997, care a avut loc în luna aprilie 1998, potrivit Normelor emise de Ministerul Finanţelor Publice.
În ce priveşte suma de 13.781.804 lei T.V.A. de rambursat, din care suma de 11.281.494 lei este cuprinsă în balanţa de verificare din luna decembrie 1997 şi suma de 2.500.310 lei este cuprinsă în balanţa de verificare din luna ianuarie 1998, se constată că din eroare recurenta-reclamantă nu a solicitat în perioada respectivă rambursarea sumei, această cerere fiind făcută la data de 26 februarie 1999, în termenul de prescripţie de 5 ani, prevăzut de dispoziţiile art. 91 din OG nr. 11/1996, modificată.
Referitor la suma de 1.892.962.868 lei reprezentând T.V.A. de rambursat, se reţine că suma a fost colectată de două ori. Înregistrarea veniturilor din producţie de construcţii-montaj s-a făcut de două ori, astfel că T.V.A. - ul, la rândul său, a fost colectat de două ori. În aceste condiţii, există în mod evident dreptul de rambursare, neputându-se opune o eroare contabilă care a fost între timp îndreptată conform art. 27 alin. final din Legea nr. 82/1991.
Prin procesul-verbal nr. 3826 din 23 noiembrie 1998, organele fiscale au dispus colectarea acestei sume, însă ulterior, ca urmare a vânzării producţiei respective, reclamanta a întocmit factură fiscală către client, colectând încă o dată T.V.A., în sumă de 1.892.962.868 lei. Aşadar, suma a fost colectată de două ori pentru aceeaşi valoare, respectiv o dată la momentul controlului în noiembrie 1998 şi a doua oară la momentul vânzării efective a producţiei, motiv pentru care a solicitat rambursarea sumei.
În ce priveşte celelalte sume a căror rambursare a fost solicitată, se constată că au format obiectul unor procese-verbale anterioare care nu au fost contestate de reclamantă, astfel încât nu pot fi analizate în prezenta cauză. Chiar dacă reclamanta a efectuat acele plăţi fără să le datoreze, întrucât sumele nu au fost contestate la timpul respectiv, conform procedurilor legale, procesele-verbale anterioare de control au devenit definitive şi temeinicia sau netemeinicia plăţilor nu mai poate fi analizată.
Opoziţia la executarea măsurii de disciplină financiară dispusă prin procesul-verbal contestat poate fi promovată, astfel cum s-a şi analizat mai sus, pentru cele trei sume reprezentând T.V.A. de rambursat, care nu au format obiectul vreunui proces-verbal de control anterior, în măsura în care nu se contestă sume rămase definitiv în sarcina petentei, prin neatacarea actelor de control care le menţionau, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 din OUG nr. 13/2001.
Cât priveşte împrejurarea că prin Decizia nr. 526/2001 a Ministerului Finanţelor Publice a fost respinsă contestaţia ca „fără obiect", aceasta nu reprezintă un impediment pentru ca instanţa să se pronunţe asupra fondului pricinii, plângerea formulată în temeiul art. 12 din OUG nr. 13/2001, fiind o cale de atac devolutivă.
Cu referire la obligarea pârâtelor la plata taxelor de timbru, achitate de reclamantă în cadrul procedurii prealabile jurisdicţional-administrative, se constată că dispoziţia instanţei a fost pronunţată în mod legal în baza art. 274 C. proc. civ.
Cât priveşte solicitarea recurentei-reclamante R.A.T.B., conform concluziilor orale şi scrise, de obligare a pârâţilor la plata onorariului de avocat de la judecarea cauzei în primă instanţă, Curtea o va respinge. Această solicitare nu a format motiv de recurs şi nici nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Întrucât toate recursurile vor fi respinse, cheltuielile de judecată efectuate în recurs nu se vor acorda.
Pentru considerentele expuse, toate recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de R.A.T.B., de Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 443 din 22 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3073/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3075/2003. Contencios. Anulare act contol... → |
|---|
