CSJ. Decizia nr. 3076/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3076/2003
Dosar nr. 1346/2002
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 noiembrie 2001, B.R.D., sucursala Brăila, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea procesului-verbal din 20 iulie 2001 şi a deciziei nr. 1619 din 16 octombrie 2001 şi desfiinţarea măsurii dispuse, de neacordare a deductibilităţii la calculul profitului impozabil, pentru cheltuielile privind provizioanele specifice de risc, la nivelul la care banca a constituit aceste cheltuieli.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că organele financiare au exclus din categoria cheltuielilor deductibile, diferenţa de 25.481.850.360 lei, reprezentând provizioane specifice de risc.
Această măsură, a arătat reclamanta, este eronată, întrucât toate reglementările legale fac trimitere la normele proprii de creditare ale băncilor comerciale. Astfel, s-a precizat că la acordarea creditelor, băncile cer solicitantului garantarea creditelor, în categoria colaterale acceptate de conducere, incluzându-se garanţii reale şi personale, reglementate de dispoziţiile legale în vigoare şi care sunt prevăzute în normele de creditare ale societăţii bancare.
Prin sentinţa civilă nr. 284 din 28 decembrie 2001, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că organul de control a procedat în mod legal la recalcularea necesarului de provizioane specifice de risc, fără diminuarea valorii garanţiilor înscrise în contractele de garantare şi de credit.
Astfel, conform art. 5 din HG nr. 335/1995 şi art. 4 din OG nr. 70/1994, cheltuielile privind provizioanele specifice de risc constituite în alte moduri decât cele prevăzute prin actele normative în vigoare, cât şi în situaţia stabilirii acestora peste limitele legale, nu pot fi deduse la calculul profitului impozabil al societăţii bancare respective.
Datorită faptului că sucursala bancară nu a ţinut cont la constituirea provizioanelor de normele Băncii Naţionale a României nr. 3/1994, luând în calcul altă valoare a garanţiilor decât cea de la data acordării creditelor, peste limitele reglementate de HG nr. 335/1995 şi neasigurând condiţiile minime necesare pentru rambursarea la scadenţă sau recuperarea celor devenite restante, s-a dispus în mod corect excluderea diferenţei de 25.481.850.360 lei.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta B.R.D., sucursala Brăila, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că instanţa de fond nu a avut la dispoziţie toate actele care au stat la baza procesului-verbal de control şi nici nu a luat în considerare înscrisurile determinante în cauză, astfel încât nu a apreciat corect situaţia de fapt a litigiului.
S-a mai arătat că instanţa a interpretat eronat raportul juridic dedus judecăţii, neavând în vedere că provizioanele specifice de risc de credit se calculează la nivelul persoanei juridice, care este B.R.D., iar nu la nivelul sucursalelor acesteia, care sunt unităţi fără personalitate juridică.
Pe fondul cauzei, reclamanta a relevat faptul că volumul provizioanelor nedeductibile din punct de vedere fiscal a fost stabilit prin aproximarea masei impozabile.
Având în vedere că provizionarea unui credit se calculează individual pentru fiecare credit în parte, metoda de control folosită de organele de fiscale, de a calcula provizioanele specifice de risc de credit per ansamblu, pe fondul de credite al sucursalei, a fost greşită. Instanţa ar fi trebuit să suplinească lipsa unui calcul contabil şi să ordone efectuarea unei expertize contabile.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Criticile formulate de reclamantă privind împrejurarea că instanţa nu a avut la dispoziţie toate actele necesare, pentru a concluziona în cunoştinţă de cauză asupra deductibilităţii provizioanelor specifice de risc, sunt fondate.
În lipsa procesului-verbal nr. 4614 din 23 aprilie 2002, întocmit de Direcţia Generală de Îndrumare şi Control Fiscal din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, înscris depus în recurs, a anexelor la actul de control a contractelor de credit şi a celor de garanţie, nu este posibilă determinarea calculului provizioanelor deductibile fiscal.
Instanţa de trimitere va dispune depunerea actelor sus-menţionate, precum şi efectuarea unei expertize contabile care să stabilească cu exactitate, prin analiza fiecărui credit în parte, modul de constituire a provizioanelor specifice de risc de credit, aferente creditelor acordate de sucursala Brăila a B.R.D., dacă aceste provizioane sunt deductibile fiscal şi dacă reclamanta datorează impozitul pe profit, calculat suplimentar.
Aşadar, fiind necesară suplimentarea probelor, Curtea, admiţând recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.R.D., sucursala Brăila, împotriva sentinţei civile nr. 284 din 28 decembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3075/2003. Contencios. Anulare act contol... | CSJ. Decizia nr. 3077/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
