CSJ. Decizia nr. 3088/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3088/2003
Dosar nr. 1753/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile înregistrate la 25 februarie 2003, în dosarele nr. 919/2003 şi nr. 921/2003 la Curtea de Apel Oradea, reclamanta M.E. a solicitat anularea hotărârilor nr. 4093 şi nr. 4094 emise la 20 februarie 2003, de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi recunoaşterea calităţii sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, după cedarea Ardealului de Nord în anul 1940, soţul său, care era angajat la CFR, a fost strămutat împreună cu familia şi autorităţile maghiare i-au impus să locuiască într-o localitate din sud-vestul Ungariei, până la restabilirea graniţelor, când a avut posibilitatea să revină la domiciliul din Cluj.
Curtea de Apel Oradea a conexat cele două dosare în Şedinţa publică din 31 martie 2003 şi prin sentinţa nr. 142/CA/2003 pronunţată la aceeaşi dată, a admis acţiunea, a anulat hotărârile nr. 4093 şi 4094 din 20 februarie 2003 emise de pârâtă şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că de prevederile Legii nr. 189/2000, modificată prin Legea nr. 586/2002, beneficiază şi persoanele strămutate de către autorităţile administrative în altă localitate, chiar cu păstrarea serviciului, în măsura în care şi în acea localitate exista loc de muncă în cadrul aceluiaşi sistem. De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere că în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, populaţia de etnie română care lucra la siguranţa circulaţiei pe calea ferată a fost strămutată, chiar în cadrul aceluiaşi sistem de lucru, dar într-o altă localitate în care domina populaţia maghiară, iar soţul reclamantei s-a încadrat în această categorie a funcţionarilor strămutaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor solicitate prin acţiune.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând casarea hotărârii ca nelegală.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 189/2000, întrucât soţul intimatei şi-a continuat activitatea şi după cedarea Ardealului de Nord, iar mutarea sa împreună cu familia într-o altă localitate, în cadrul atribuţiilor de serviciu nu poate constitui persecuţie din motive etnice. În acelaşi sens, recurenta a susţinut că instanţa de fond nu a avut în vedere Precizările nr. 2375 din 19 iulie 2002 emise de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, care confirmă legalitatea hotărârilor sale, de respingere a cererilor formulate de intimată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 189/2000, constatând că drepturile recunoscute de această lege intimatei, au fost vătămate prin actele administrative emise la 20 februarie 200,3 de către recurentă.
Soluţia de admitere a acţiunii s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 2 din HG nr. 127/2002, potrivit cărora, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Îndeplinirea condiţiilor prevăzute în actele normative sus/menţionate a fost dovedită de intimată, cu înscrisurile de la fostul loc de muncă al soţului său şi cu declaraţiile martorilor T.G. şi B.O., audiaţi la instanţa de fond. Pe baza acestor probe administrate, s-a constatat judicios în hotărârea atacată că, familia intimatei a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu din motive etnice, pentru că schimbarea locului de muncă şi a domiciliului au fost consecinţa persecuţiei exercitate din motive etnice, după cedarea Ardealului de Nord, de către regimurile instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945.
Susţinerea recurentei privind conformitatea hotărârilor sale cu Precizările nr. 2375 din 19 iulie 2002 ale Casei Naţionale de Pensii, urmează a fi respinsă, întrucât la instanţa de fond nu s-a formulat o asemenea apărare şi nu s-a depus la dosarul cauzei actul invocat. Prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, recurenta a invocat Precizările nr. 1026/2002 ale Casei Naţionale de Pensii, dar nici acest act nu a fost înfăţişat în cauză.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 142/CA/2003 – P din 31 martie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3087/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3089/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
