CSJ. Decizia nr. 3091/2003. Contencios. Anulare decizie D.M.S.S.-Prahova. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3091/2003
Dosar nr. 1766/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 iunie 2002, reclamanta O.V. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, solicitând obligarea pârâtului la repararea pagubei cauzate de eliberarea cu întârziere a certificatului nr. 20206/2002.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că în calitate de soţie supravieţuitoare, a solicitat la 18 octombrie 1996 de la U.M. nr. 02405 Piteşti, comunicarea situaţiei militare a soţului său O,S,, decedat la 19 iunie 1964, în vederea stabilirii drepturilor cuvenite conform Decretului–lege nr. 118/1990, în calitate de urmaşă de prizonier de război.
Pârâtul a eliberat actul solicitat de-abia la 28 februarie 2002, în baza căruia Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Prahova a emis Decizia nr. 28 din 8 mai 2002, prin care a stabilit o indemnizaţie lunară pentru reclamantă , ca urmaşă de prizonier de război în U.R.S.S., începând cu data de 1 mai 2002.
La 10 decembrie 2002, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 48.254.686 lei reprezentând indemnizaţia ce i s-ar fi cuvenit pe perioada noiembrie 1996 – aprilie 2002.
La acelaşi termen de judecată, instanţa a dispus disjungerea capătului subsidiar de cerere, privind contestarea deciziei nr. 28 din 8 mai 2002 emisă de Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Prahova.
Prin sentinţa nr. 50 din 21 martie 2003, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a introdus acţiunea cu depăşirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, calculat în raport cu data eliberării de către Ministerul Apărării Naţionale a certificatului nr. 20.206/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta O.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a învederat că nu are obiecţii cu privire la conţinutul certificatului emis de pârât la 28 februarie 2002, ci este nemulţumită de eliberarea actului cu o întârziere de peste 5 ani, împrejurare în raport cu care este îndreptăţită să solicite despăgubiri de la Ministerul Apărării Naţionale.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, fiind respins ca atare.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, potrivit cărora orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul unei autorităţi publice de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei judecătoreşti pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Se constată că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat tardivitatea acţiunii, avându-se în vedere şi precizarea reclamantei că nu contestă conţinutul certificatului emis de pârât, ci doar eliberarea cu întârziere a actului.
Reclamanta avea posibilitatea, după ce a cerut actul necesar şi a constatat că nu primeşte răspuns, să solicite pe calea contenciosului administrativ, constatarea refuzului nejustificat şi obligarea pârâtului la eliberarea certificatului şi plata daunelor. Neprocedând în acest mod şi introducând acţiunea în justiţie doar după eliberarea actului şi emiterea deciziei conform Decretului-lege nr. 118/1990, reclamanta nu poate solicita numai obligarea pârâtului la plata unor daune materiale, asemenea despăgubiri putând fi acordate doar în cazul admiterii cererii de anularea actului sau al obligării autorităţii publice la emiterea lui.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.V., împotriva sentinţei civile nr. 50 din 21 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3090/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 3092/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
