CSJ. Decizia nr. 3093/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV

Decizia nr. 3093/2003

Dosar nr. 1768/2003

Şedinţa publică din 8 octombrie 2003

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată la 10 februarie 2003, reclamantul E.N. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Buzău, solicitând modificarea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 357 din 22 noiembrie 2002, în sensul recunoaşterii şi acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, şi pentru perioada 6 martie 1959 – 28 iunie 1960.

În motivarea cererii sale, reclamantul a susţinut că prin hotărârea contestată, i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, numai pentru perioada 18 mai 1958 – 26 noiembrie 1958, deşi a dovedit cu înscrisuri că a satisfăcut stagiul militar în detaşament de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, şi în perioada 6 martie 1959 – 28 iunie 1960.

Prin sentinţa civilă nr. 39 din 12 martie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea, reţinând că Detaşamentul Olteniţa, în care a fost încorporat reclamantul, nu se regăseşte în tabelul cu evidenţa unităţilor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs E.N. care, în esenţă, a susţinut că instanţa a apreciat greşit înscrisurile doveditoare depuse la dosar, din legitimaţia militarului în construcţii rezultând în mod cert că Detaşamentul Olteniţa a făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii.

Recursul este fondat.

Prin hotărârea nr. 359 din 22 noiembrie 2002, Casa Judeţeană de Pensii Buzău a recunoscut reclamantului dreptul de a beneficia de dispoziţiile Legii nr. 309/2002, pentru perioada 18 mai 1958 – 26 noiembrie 1958, cât acesta a efectuat stagiul militar în detaşament de muncă în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, refuzând însă luarea în considerare şi a perioadei martie 1959 – iunie 1960.

Curtea de Apel Ploieşti a menţinut această hotărâre, apreciind că pentru ultima perioadă, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi lucrat într-o unitate de muncă din cele menţionate de tabelul de evidenţă.

Soluţia astfel pronunţată, este vădit nelegală şi netemeinică.

Cu legitimaţia nr. 53740 a militarului în construcţii, emisă de Direcţia Generală a Serviciului Muncii, reclamantul face dovada că din data de 9 martie 1959 a făcut parte din Detaşamentul Olteniţa, însumat în G.D.C.A. (Grupul de Depozite Centrale al Direcţiei Generale a Serviciului Muncii), fiind lăsat la vatră în iunie 1960.

Astfel fiind, şi având în vedere dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, se impunea admiterea cererii reclamantului şi pentru perioada solicitată. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât Detaşamentul Olteniţa – perioada de lucru 1959 – 1960, se regăseşte şi în tabelul de evidenţă al detaşamentelor şi unităţilor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de E.N. împotriva sentinţei civile nr. 39 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ.

Casează sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea.

Modifică hotărârea nr. 359 din 22 noiembrie 2002 a Casei Judeţene de Pensii Buzău, în sensul că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002 şi pentru perioada 6 martie 1959 – 28 iunie 1960.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3093/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs