CSJ. Decizia nr. 3106/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3106/2003
Dosar nr. 152/2003
Şedinţa publică din 8 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 august 2001, reclamanta SC P. SA Reghin a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, solicitând anularea procesului-verbal nr. 1397 din 31 mai 2001, referitor la diminuarea pierderii fiscale cu suma de 12.913.214.492 lei, precum şi obligarea pârâţilor la restituirea sumelor de 1.033.039.909 lei T.V.A., plus 314.801.151 lei majorări de întârziere şi la repararea prejudiciului cauzat prin executarea dispoziţiilor cuprinse în actul de control.
Reclamanta şi-a precizat acţiunea la data de 25 martie 2002, când a arătat că renunţă la capătul de cerere privind T.V.A. şi majorări de întârziere şi că solicită desfiinţarea pct. 1 din Decizia Ministerului Finanţelor Publice nr. 183 din 26 februarie 2002, în sensul exonerării de la obligaţia de diminuare a pierderilor fiscale, cu suma de 12.312.711.206 lei.
În motivarea acţiunii restrânse, reclamanta a învederat că organul de control a aplicat incorect legea, întrucât potrivit art. 4 alin. (1) din OG nr. 70/1994, modificat prin art. I pct. 5 din OUG nr. 217/1999, impozitul pe profit se determină în raport cu veniturile realizate şi cheltuielile efectuate, în condiţiile legii, într-un an fiscal.
Or, organele financiare au luat în calcul numai anumite livrări de bunuri, respectiv pe cele care au fost livrate sub costul lor de producţie, fără să ţină cont de livrările aceluiaşi gen de produse, în aceiaşi perioadă, la preţuri superioare costului de producţie.
În concordanţă cu dispoziţiile legale sus-menţionate, a arătat reclamanta, conform bilanţului contabil pe anul 2000, societatea a înregistrat o pierdere fiscală de 636.805.000 lei.
Instanţa sesizată cu judecarea acţiunii, Curtea de Apel Târgu Mureş, a dispus la cererea reclamantei, prin încheierea nr. 308 din 12 noiembrie 2001, suspendarea executării vremelnice a procesului-verbal de control nr. 1397 din 31 mai 2001, până la rezolvarea şi comunicarea de către Ministerul Finanţelor Publice, a obiecţiunilor înregistrate sub nr. 6274 din 15 iunie 2001.
Prin sentinţa nr. 368 din 5 noiembrie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a modificat în parte actele administrative atacate, în sensul anulării obligaţiilor fiscale cu suma de 11.369.089.256 lei, cu menţinerea obligaţiei bugetare de 943.621.950 lei.
Instanţa a dispus obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată de 35.472.000 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta are ca obiect principal de activitate producţia, exploatarea şi industrializarea lemnului.
În urma controlului fiscal al perioadei mai 2000 – martie 2001, s-a reţinut că societatea datorează la bugetul de stat 11.369.089.256 lei pierderi fiscale, ca urmare a livrării unor produse finite din lemn, sub costurile reale de producţie şi 943.621.950 lei pierderi fiscale, reprezentând valoarea consumului de carburanţi ce nu se justifică cu acte.
Instanţa a apreciat că suma de 11.969.592.000 lei este deductibilă fiscal din profitul realizat, întrucât în perioada supusă controlului, la aceleaşi sortimente valorificate al căror preţ s-a încasat în procent de peste 99%, s-au înregistrat vânzări în funcţie de cerinţele pieţei, în unele cazuri sub costul de producţie, fără a se acorda reduceri de preţ la beneficiarii tradiţionali, iar în alte situaţii la preţuri mult superioare decât costurile.
În acest sens, instanţa a avut în vedere şi concluziile raportului de expertiză contabilă, în sensul că prin valorificarea unor produse sub preţurile de cost, nu au fost încălcate prevederile legale în materie.
Referitor la suma de 943.621.850 lei, reprezentând contravaloarea unor importante cantităţi de carburanţi achiziţionate de la unităţile de specialitate, instanţa a constatat că societatea nu a justificat consumul acestor carburanţi cu foile de parcurs ale mijloacelor auto avute în proprietate, astfel încât suma a fost în mod corect considerată de organul de control, ca fiind nedeductibilă fiscal la stabilirea profitului impozabil.
Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta SC P. SA Reghin, cât şi pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş.
De asemenea, pârâţii au declarat recurs în termenul legal şi împotriva încheierii nr. 308/2001, prin care s-a dispus suspendarea executării actului de control.
Toate cererile de recurs au fost înaintate Curţii, împreună cu dosarul cauzei, la data de 15 ianuarie 2003.
În recursul său, reclamanta a criticat sentinţa, sub aspectul respingerii cererii de anulare a obligaţiilor fiscale de 943.621.950 lei.
Astfel, societatea a învederat că suma sus-menţionată trebuie considerată ca deductibilă fiscal, întrucât valoarea carburanţilor consumaţi de autoturismele de la sectorul administrativ al firmei, a fost înregistrată în contabilitate, conform cerinţelor legale, în baza unor documente justificative, ca facturi fiscale, fişe de consum carburanţi.
Criticând încheierea prin care instanţa a dispus suspendarea executării, pârâţii au învederat că, în lipsa unei decizii a Ministerului Finanţelor Publice, cererea de suspendare este prematură. De altfel, s-a arătat de pârâţi că nu sunt întrunite nici cerinţele art. 581 C. proc. civ., text de lege în baza căruia s-a dispus suspendarea vremelnică a executării.
Cu privire la sentinţa prin care a fost soluţionat fondul litigiului, pârâţii au menţionat că în mod corect s-a procedat la diminuarea pierderii fiscale înregistrate în perioada verificată, cu valoarea costurilor de producţie efectuate peste nivelul preţurilor de livrare, respectiv peste nivelul veniturilor realizate.
În acest sens, pârâţii au invocat prevederile art. 4 din OUG nr. 217/1999, pentru modificarea şi completarea OG nr. 70/1994, potrivit cărora, la calculul profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor, adică se regăsesc în costul produselor şi serviciilor, în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.
În conformitate cu dispoziţiile aceloraşi acte normative, au arătat pârâţii, sunt considerate cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, reducerile de preţ acordate clienţilor în situaţia în care acestea nu sunt distinct înscrise în actele de vânzare, care să îndeplinească condiţiile de documente justificative.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, pentru considerentele ce urmează.
Recursul formulat de reclamantă nu va fi analizat pe fond, fiind declarat cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Astfel cum atestă dovada de comunicare, sentinţa a fost comunicată către SC P. SA Reghin la 2 decembrie 2002, recursul fiind înregistrat la 23 decembrie 2002, data poştei, ultima zi a termenului legal, de 15 zile libere, fiind 18 decembrie 2002.
În consecinţă, recursul formulat de societatea reclamantă va fi respins ca tardiv declarat.
Referitor la recursul împotriva încheierii din 12 noiembrie 2001 prin care s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal de control, înaintat spre soluţionare împreună cu recursurile împotriva hotărârii pronunţate asupra fondului litigiului şi judecat la aceiaşi dată, va fi respins ca fiind rămas fără obiect.
Curtea va dispune, de asemenea, respingerea şi a recursului formulat de pârâţi împotriva sentinţei, criticile aduse fiind neîntemeiate.
Potrivit art. 4 din OG nr. 70/1994, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 117/1999, pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării profitului şi în limitele prevăzute de legislaţia în vigoare.
Instanţa de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză, inclusiv expertiza contabilă, constatând în mod justificat că sunt deductibile fiscal costurile de producţie înregistrate peste preţurile de livrare ale unor produse, datorită efectuării lor în scopul realizării veniturilor.
Astfel, s-a reţinut corect faptul că la stabilirea pierderilor fiscale, metoda de calcul folosită de societate a fost legală, determinându-se preţul de cost pe ansamblul activităţii şi nu pe elemente, la nivelul fiecărui produs în parte. În perioada supusă controlului, reclamanta a valorificat aceleaşi sortimente de produse atât sub preţurile de producţie, cât şi la preţuri mult superioare costurilor, în funcţie de cerinţele pieţei, obţinându-se per total venituri suplimentare de 1.065.000.000 lei.
În condiţiile în care societatea, astfel cum a arătat raportul de expertiză, a acumulat stocuri de produse, având cheltuieli de la lună la lună şi şi-a valorificat producţia finită în lunile următoare, în funcţie de cerinţele pieţei, obţinând în raportul venituri-cheltuieli pe anul fiscal, un rezultat pozitiv, nu se justifică luarea în considerare doar a anumitor livrări care, raportate la cheltuielile aceleiaşi luni, s-au situat sub costurile de producţie.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâţi împotriva sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SA Reghin împotriva sentinţei civile nr. 368 din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca tardiv formulat.
Respinge recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş, împotriva sentinţei sus-menţionate, precum şi împotriva încheierii nr. 308 din 12 noiembrie 2001, pronunţată de aceiaşi instanţă în dosarul nr. 1070/2001, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3105/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 3107/2003. Contencios. împotriva Hotărârii... → |
|---|
