CSJ. Decizia nr. 3116/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3116/2003
Dosar nr. 3325/2002
Şedinţa publică din 9 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul oraşul Curtici, prin primarul acestuia, a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei ca, în contradictoriu cu pârâţii, să dispună anularea ca nelegale a procesului verbal din 26 noiembrie 2001 emis de prima pârâtă şi a deciziei nr. 171 din 18 februarie 2002 emisă de Ministerul Finanţelor Publice cu privire la obligarea reclamantului de a plăti suma de 2.847.869.091 lei cu titlu de T.V.A. şi majorări aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin procesul-verbal a cărei anulare o solicită, pârâţii i-au verificat modul de colectare şi virare la bugetul de stat a T.V.A. pentru bunurile aflate în domeniul public sau privat al statului, impunându-l la debitul din acţiune, ori pârâţii nu aveau această competenţă, acest drept aparţinând numai Curţii de Conturi, instituţie care l-a verificat pe reclamant sub aspectul T.V.A. - ului, dar nu a constatat nereguli.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 37 din 22 octombrie 2002, a admis acţiunea oraşului Curtici, astfel cum a fost precizată, dispunând anularea ca nelegale a procesului verbal din 26 noiembrie 2001 şi a deciziei nr. 171/2002 cu privire la obligarea reclamantului de a plăti suma de 2.847.869.091 lei cu titlu de T.V.A. şi majorări aferente. Totodată a obligat pârâţii la cheltuieli de judecată în sumă de 11.000.000 lei către reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că activitatea reclamantului nu este una cu caracter economic, producătoare de profit economic, de valoare adăugată, lipsind baza justificată a calculului T.V.A., valoarea încasată sub forma taxelor din litigii nereprezentând un cost economic, ci o taxă de impozitare a utilizărilor bunurilor publice pentru care nu se percepe T.V.A.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenţii au susţinut în esenţă că instanţa nu a ţinut cont de prevederile HG nr. 1178/1996 pct. 3.4. care precizează care sunt excepţiile de la prevederile pct. 3.1 din acelaşi act normativ.
A mai susţinut că instanţa a încălcat prevederile pct. 3.4. alin. (2) din HG nr. 1178/1996, pct. 2.3. alin. (2) din HG nr. 512/1998 şi pct. 2.3 alin. (2) din HG nr. 401/2000, prin care se stipulează obligativitatea intimatului de înregistrare ca plătitoare de T.V.A. a părţii din structura instituţiei care realizează operaţiunile care nu sunt scutite de T.VA., conform pct. 3.4 alin. (1) din HG nr. 1178/1996, pct. 2.3 alin. (1) din HG nr. 512/1998 şi pct. 2.3 alin. (1) din HG nr. 401/2000.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin HG nr. 401/2000 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OU.G. nr. 17/2000 privind T.V.A., la art. 2 pct. 1.3 se prevede că prin prestări de servicii, în sensul T.V.A. se înţelege orice activitate desfăşurată de un contribuabil, care nu constituie livrare de bunuri mobile sau transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile. La astfel de activităţi sunt enumerate în continuare, cu titlu exemplificativ şi închirierile de bunuri şi concesiunile - lit. d) şi i).
Este adevărat că în art. 3 lit. d) din OUG nr. 17/2000 se prevede că nu intră în sfera de aplicare a T.V.A. operaţiunile de livrări de bunuri şi prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată, efectuată de instituţiile publice pentru activităţile lor administrative, sociale, educaţie, de apărare, ordine publică şi siguranţa statului, culturale şi sportive.
În alin. (2) al art. 3 se menţionează, însă, în mod expres că persoanele juridice de mai sus, sunt supuse T.V.A., dacă realizează direct sau prin unităţi subordonate alte operaţiuni impozabile decât cele menţionate la alineatul precedent.
Pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la sfera de aplicare a T.V.A., HG nr. 401/2001, la pct. 2.3 prevede „Contribuabilii prevăzuţi la art. 3 lit. a) - d) intră în sfera de aplicare a T.V.A. dacă realizează direct sau indirect prin unităţi subordonate operaţiuni impozabile cum sunt….e) prestări de servicii".
Din textul actelor normative menţionate, rezultă că operaţiunea este cea de esenţă în dobândirea calităţii de plătitor T.V.A. şi nu calitatea contribuabilului (primar sau consiliu local).
Închirierea şi concesionarea domeniului public nu intră în categoria activităţilor administrative ale primarului şi a consiliilor locale, activităţi care, într-adevăr, potrivit art. 3 lit. d) din OUG nr. 17/2000 nu se cuprind în sfera de aplicare a T.V.A. Însă, în competenţa Consiliilor judeţene intră şi concesionarea, vânzarea şi închirierea bunurilor.
Din coroborarea prevederilor OUG nr. 17/2000 rezultă că la art. 3 alin. (2) lit. d) sunt scutite instituţiile publice pentru activităţile lor administrative prevăzute la lit. f) şi nu cele prevăzute la lit. h), care sunt distincte.
Concesionarea şi închirierea bunurilor, proprietatea judeţului este încadrată de HG nr. 512/1998 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OG nr. 3/1992, la categoria prestări servicii, pentru că au regimul unei prestări în care partea beneficiară achită periodic o sumă de bani ca preţ al concesionări sau închirierii.
Este o activitate cu caracter economic care aduce venit, similară altor agenţi economici care percep şi plătesc T.V.A. pentru astfel de activităţi.
Faptul că veniturile obţinute din închirieri şi concesionări sunt venituri proprii ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale nu exclude, aşa cum greşit a considerat instanţa de fond, obligaţia de plată a T.V.A. atâta timp cât realizează direct sau prin unităţi subordonate operaţiuni impozabile,
În concluzie, dacă contribuabilii prevăzuţi la alin. (1) art. 3 din OG nr. 3/1992 şi OUG nr. 17/2000, care pentru activităţile specific autorizate, prevăzute de lege nu plătesc T.V.A., prin excepţie sunt supuşi conform alin. 2 al aceluiaşi articol, la plata T.V.A., dacă realizează alte operaţiuni impozabile decât cele menţionate în primul alineat.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat în cauză este fondat, urmând a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi în fond a se respinge acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Arad în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 337 din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 9 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3115/2003. Contencios. Anulare proces-verbal si... | CSJ. Decizia nr. 3118/2003. Contencios. Anulare decizie M.F. si... → |
|---|
