CSJ. Decizia nr. 3210/2003. Contencios. Anulare decizie U.A.R. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3210/2003
Dosar nr. 336/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1059 din 27 mai 2002, reclamantul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta U.A.R., anularea deciziei nr. 8761 din 23 martie 2002 emisă de Consiliul U.A.R. şi obligarea pârâtei la primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen.
Reclamantul a mai solicitat, prin acţiune şi precizări ulterioare, obligarea pârâtei la plata de daune materiale de 10 milioane lei lunar, la plata cheltuielilor de judecată şi la restituirea taxei de înscriere în barou, de 10 milioane lei.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că:
- în luna februarie 2001, el, reclamantul a formulat cerere pentru intrarea în avocatură, cu scutire de examen, conform art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, iar Baroul Sălaj, căruia i-a adresat cererea, a dat un aviz nefavorabil;
- Comisia Permanentă a U.A.R., prin Decizia nr. 1279 din 14 decembrie 2001, i-a respins cererea de acordare a scutirii de examen;
- contestaţia adresată Consiliului U.A.R. a fost respinsă prin Decizia nr. 8761 din 23 martie 2002, cu motivarea că reclamantul s-ar fi prezentat la examenul de primire în profesia de avocat şi nu a promovat acest examen, iar pe de altă parte nu are cele mai elementare cunoştinţe privind Legea pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;
- în raport cu prevederile Legii nr. 51/1995, cele două decizii emise de pârâtă sunt nelegale, întrucât nu s-a ţinut seama de faptul că reclamantul are o vechime în munca juridică de peste 20 de ani, fiind astfel îndeplinită cerinţa prevăzută la art. 16 alin. (2) lit. b) din legea menţionată, iar prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat, nu-i sunt aplicabile, acestea referindu-se la cei care nu au vechime în munca juridică;
- pârâta nu i-a comunicat şi nici din Decizia acesteia nu rezultă în ce a constat reexaminarea cererii sale, în raport cu prevederile art. 32 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta U.A.R. a solicitat respingerea acţiunii, arătând că art. 32 din Statutul profesiei de avocat prevede obligaţia prezentării şi promovării unui interviu privind cunoaşterea actelor normative specifice profesiei de avocat, scopul acestuia fiind de a se verifica dacă petentul deţine noţiunile necesare exercitării profesiei de avocat.
Instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1081 din 13 noiembrie 2002, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- potrivit art. 32 din Statutul profesiei de avocat, primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, se face după verificarea prealabilă a cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, verificarea având caracter eliminatoriu;
- fiecare barou din cadrul U.A.R. are dreptul să condiţioneze primire în profesia de avocat şi de verificarea cunoştinţelor pe care le are candidatul cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;
- reclamantul este în eroare când susţine că prevederile art. 32 din Statutul profesiei de avocat se aplică numai candidaţilor care au vechime în activitatea juridică. În aprecierea instanţei, textul acestui articol nu face distincţie atunci când se referă la examinarea candidatului, în vederea primirii în profesia de avocat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, invocând motivele de casare prevăzute de art 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurentul a arătat următoarele:
- hotărârea instanţei de fond ar fi în contradicţie cu probele administrate. În susţinerea acestui motiv, recurentul a arătat că respingerea cererii de primire în avocatură a avut la bază avizul negativ al baroului, fundamentat pe un raport tendenţios şi denigrator întocmit de avocatul raportor, iar instanţa de fond nu a ţinut seama de probele prezentate în apărare şi anume, hotărârile judecătoreşti din care rezultă că sancţiunile disciplinare aplicate recurentului au fost anulate;
- deşi fişa de apreciere pe anul 2000 şi referatul de recomandare întocmit de conducătorul ultimei unităţi la care a activat reclamantul, infirmă cele menţionate de avocatul raportor, instanţa de fond nu a manifestat un suficient rol activ, în sensul de a cere pârâtei să depună la dosarul cauzei lucrarea scrisă întocmită de reclamant la data prezentării la interviu, când a fost verificat atât în scris, cât şi oral, împreună cu încă trei colegi;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere, referitor la restituirea sumei de 10 milioane lei, reprezentând taxa pentru primirea în profesia de avocat.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Este cert că la baza deciziei nr. 8761 din 23 martie 2002, emisă de Consiliul U.A.R., au stat actele primare întocmite de Baroul Gorj, cu privire la cererea petentului P.V. şi anume: referatul întocmit de avocatul raportor M.I. şi procesul-verbal al şedinţei Consiliului Baroului Gorj din data de 21 septembrie 2001, privind avizarea dosarelor de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen. În primul înscris, se consemnează că petentul nu îndeplineşte condiţiile profesionale şi morale pentru profesia de avocat, iar în cel de-al doilea se consemnează că petentul „nu are nici cele mai elementare cunoştinţe" şi că „acesta s-a prezentat la examenul de admitere în profesie pe care nu l-a promovat".
Din aspectele menţionate în înscrisurile arătate, instanţa de fond nu a lămurit modul în care s-a făcut verificarea prealabilă a cunoştinţelor reclamantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, verificare pe care instanţa a apreciat-o ca având caracter eliminatoriu. Pentru lămurirea acestui aspect se impune completarea probatoriului, în sensul ca pârâta să facă dovada chestionarului la care a fost obligat să răspundă reclamantul care, prin motivele de recurs, a arătat că la data prezentării la interviu a fost verificat atât în scris, cât şi oral.
Se mai reţine că instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei de 10 milioane lei, reprezentând taxă pentru primirea în profesia de avocat.
Pentru completarea probatoriului şi pentru soluţionarea capătului de cerere privind restituirea sumei de 10 milioane lei, recursul declarat în cauză va fi admis, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, în conformitate cu prevederile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.V. împotriva sentinţei civile nr. 1081 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 321/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.si... | CSJ. Decizia nr. 3211/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... → |
|---|
