CSJ. Decizia nr. 3212/2003. Contencios. Refuz comunicare în scris ordin emis de M.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3212/2003
Dosar nr. 340/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 17 iunie 2002, reclamantul A.M. a chemat în judecată Ministerul de Interne, solicitând recunoaşterea dreptului său de a-i fi fost comunicat în scris Ordinul nr. II/0057 din 24 iulie 1998, prin care a fost pus la dispoziţia şefului Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ialomiţa şi obligarea pârâtului la plata de daune, în sumă de 2.500.000.000 lei.
Reclamantul a susţinut că la 28 iulie 1998 i s-a citit ordinul menţionat şi deşi a făcut numeroase demersuri pentru a intra în posesia acestuia, i s-a refuzat comunicarea.
Prin sentinţa civilă nr. 1048 din 5 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea ca tardiv formulată.
S-a reţinut că reclamantul a luat cunoştinţă de ordin la 28 iulie 1998, moment de la care, în condiţiile şi termenele impuse de art. 5 din Legea nr. 29/1990, avea posibilitatea fie să formuleze acţiune pentru constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a-i rezolva cererea, fie pentru anularea actului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.M., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, recurentul a susţinut că deşi instanţa a considerat ca fiind admisibilă acţiunea sa, nu a obligat pârâtul la daune.
Totodată, recurentul a apreciat că nu poate fi sancţionat pentru neformularea în termen a acţiunii, luarea la cunoştinţă despre ordinul emis de pârât, prin citirea acestuia, nefiind şi dovada comunicării prevăzută de lege.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art.1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul unei autorităţi administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.
Prin art. 5 al aceluiaşi act normativ, legiuitorul a prevăzut termenele în care persoana vătămată poate sesiza instanţa, termene care curg, fie de la comunicarea actului, fie de la expirarea termenului în care autoritatea administrativă era obligată să rezolve reclamaţia administrativă.
Or, din probele administrate, completate cu recunoaşterea directă a reclamantului-recurent, Ordinul nr. II/0057/1998 a fost adus la cunoştinţa acestuia, la 27 iulie 1998, singurul moment de la care, în condiţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, se calculează atât termenul pentru formularea plângerii prealabile, cât şi cel pentru sesizarea instanţei, în vederea soluţionării refuzului autorităţii administrative pârâte de a-i comunica în scris actul contestat.
În ce priveşte daunele solicitate de reclamant, cum pretenţiile acestuia au fost respinse, în mod legal şi temeinic instanţa nu a dispus obligarea pârâtului la plata lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.M. împotriva sentinţei civile nr. 1048 din 5 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3211/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... | CSJ. Decizia nr. 3213/2003. Contencios. Anulare partiala... → |
|---|
