CSJ. Decizia nr. 3214/2003. Contencios. Anulare Hotarâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3214/2003
Dosar nr. 1898/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1840 din 14 noiembrie 2002, reclamanţii O.T. şi O.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea HG nr. 855/2002, pentru aprobarea concesionării bunurilor din domeniul public al statului, ce alcătuiesc obiectivul de investiţii Acumulare Lac Văcăreşti, în vederea realizării şi exploatării unui complex cultural sportiv. Totodată, reclamanţii au solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat, în esenţă, următoarele:
- obiectul concesionării, aprobată prin HG nr. 855/2002 ,îl constituie terenul aferent investiţiei Acumulare Lac Văcăreşti, situat între malul drept al râului Dâmboviţa, Calea Vitan, Calea Văcăreşti şi Şoseaua Olteniţei, în acest teren fiind inclus şi terenul proprietate personală moştenit de reclamanţi de la autorii lor, teren care, în opinia reclamanţilor, nu poate fi concesionat;
- terenul în discuţie nu a trecut niciodată în domeniul public al statului, astfel că Guvernul României nu are dreptul să-l concesioneze, iar susţinerea potrivit căreia terenul concesionat a fost expropriat este nejustificată, acest fapt rezultând şi din unele înscrisuri emise, în perioada 1990 – 1998, de unele structuri ale administraţiei publice locale şi centrale;
- prin adoptarea HG nr. 855/2992, au fost încălcate următoarele acte normative: Protocolul Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale; Constituţia României – art. 41 alin. (3); Codul civil – art. 481; Legea nr. 18/1991, republicată – art. 35 alin. (1); Legea nr. 10/2001 – art. 2 alin. (1) şi (2); Legea nr. 213/1998 – art. 6 alin. (1) şi art. 7; Legea nr. 1/2000 – art. 34;
- refuzul de a li restitui terenul pe vechiul amplasament sau centralizat într-o zonă a lacului, ar fi fost determinat de teama că proprietarii care au acceptat, în compensaţie, terenuri fără valoare, situate la linia de centură, vor cere şi ei restituirea pe vechiul amplasament, ocazie cu care vor ieşi la iveală abuzurile săvârşite de autorităţile publice locale în legătură cu terenurile din zona Lacului Văcăreşti;
- concesionarea dispusă prin HG nr. 855/2002 este abuzivă, aceasta echivalând cu naţionalizarea unor terenuri private.
Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului a formulat cerere de intervenţie în interesul Guvernului, iar Ministerul Finanţelor Publice a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, ambele cereri fiind admise în principiu, prin încheierea de şedinţă din data de 5 februarie 2002.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Guvernul României a arătat, în esenţă, următoarele:
- scoaterea din circuitul civil a terenurilor, care au fost afectate de realizarea obiectivului de investiţii Acumulare Lac Văcăreşti şi începerea execuţiei lucrărilor la acest obiectiv, au fost aprobate prin Decretul nr. 143/1988, care derogă de la Legea nr. 9/1980 privind investiţiile;
- faptul că la art. 6 din decretul menţionat se prevede că se aprobă atât demolarea construcţiilor proprietate personală, prevăzute în lista Anexă nr. 6 la decret, cât şi ocuparea terenurilor aferente acestora, afectate de realizarea obiectivului de investiţii Lacul Văcăreşti, duce la concluzia că acest decret reprezintă un act juridic de expropriere, obiectivul respectiv fiind proiectat şi executat ca lucrare de utilitate publică;
- dreptul de proprietate publică a statului asupra terenurilor afectate de obiectivul de investiţii Lacul Văcăreşti nu a încetat niciodată, iar caracterul de utilitate publică al acestei investiţii nu a dispărut;
- acţiunea în justiţie a Asociaţiei Foştilor proprietari din zona Lacului Văcăreşti, în contradictoriu cu Primăria sectorului 4, R.A. Apele Române, Primăria municipiului Bucureşti, Administraţia Domeniului Public, sectorul 4 şi Prefectura municipiului Bucureşti, a fost respinsă ca nefondată, sentinţa fiind menţinută prin Decizia civilă nr. 177 din 29 ianuarie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă;
- foştii proprietari din zona Lacului Văcăreşti, ale căror terenuri au fost scoase din circuitul civil prin Decretul nr. 143/1988, au fost despăgubiţi, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 467/1979 privind evaluarea construcţiilor, terenurilor şi plantaţiilor ce se preiau, cu plată, în proprietatea statului, prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege;
- Guvernul a emis Hotărârea nr. 855/2002, în calitatea sa de administrator al bunurilor statului, fără a vătăma vreun drept al reclamanţilor, aceştia nefăcând dovada existenţei unui drept actual recunoscut de lege, care să le confere calitatea procesuală de a solicita pe calea contenciosului administrativ, anularea acestei hotărâri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 283 din 5 martie 2003, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele:
- obiectivul de investiţii Acumulare Lac Văcăreşti a fost aprobat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 143/1988, prin derogare de la Legea nr. 9/1980, iar terenurile afectate de realizarea acestui obiectiv, care este de utilitate publică, au fost scoase din circuitul civil, cu acordarea despăgubirilor legale şi au trecut în domeniul public al statului, putând fi concesionate;
- argumentele prezentate de reclamanţi nu pot fi valorificate pe calea contenciosului administrativ, acestea putând fi analizate într-o acţiune în revendicare pe calea dreptului comun, unde se poate face o comparare a titlurilor sau printr-o acţiune în temeiul Legii nr. 10/2001;
- reclamanţii nu au invocat un drept actual, care să le fi fost vătămat prin apariţia HG nr. 855/2002.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., când hotărârea a fost dată cu încălcarea legii; când instanţa nu s-a pronunţat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenţii au arătat, în esenţă, următoarele:
- instanţa de fond a ignorat faptul că pentru terenurile a căror concesionare a fost aprobată prin HG nr. 855/2002, nu a existat un titlu valabil al statului, deoarece prin Decretul nr.1 43/1998 s-a dispus doar deschiderea finanţării investiţiei Lacul Văcăreşti şi demolarea construcţiilor de pe raza viitoarei investiţii, fără să se dispună exproprierea terenurilor şi fără să se prevadă acordarea de despăgubiri;
- neanalizând, sub toate aspectele, legalitatea actului administrativ, instanţa a reţinut în mod greşit că reclamanţii nu au invocat un drept al lor actual, care să fi fost vătămat prin apariţia H. G. nr. 855/2002, când, în realitate, reclamanţii au invocat pe fond un aspect esenţial de nelegalitate şi anume, lipsa titlului statului asupra terenurilor concesionate;
- dreptul ce a fost vătămat reclamanţilor prin HG nr. 855/2002, nu poate fi dovedit printr-o hotărâre judecătorească de admitere a unei acţiuni în revendicare, în care Guvernul nu poate avea calitate procesuală pasivă;
- instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra înscrisurilor emise de Guvernul României, Parlamentul României – Camera Deputaţilor şi R.A. Apele Române, cu privire la Decretul nr. 143/1988 şi la terenurile afectate de realizarea obiectivului de investiţii Lacul Văcăreşti.
Prin întâmpinarea depusă în recurs, pârâtul Guvernul României a arătat că dreptul de proprietate publică a statului asupra terenurilor în discuţie, nu a încetat niciodată, concesionarea s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor şi cele ale Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările ulterioare. A mai arătat că, în mod corect, instanţa a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada dreptului vătămat, aceştia nedeţinând nici un titlu, care să fie preferabil titlului statului, pentru a putea solicita anularea HG nr. 855/2002, pe calea contenciosului administrativ.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
Problema ce se cere a fi rezolvată este: dacă măsura concesionării terenurilor, care au fost afectate de realizarea obiectivului de investiţii Acumulare Lac Văcăreşti, aprobată prin HG nr. 855/2002, este o măsură legală; dacă, prin această măsură, recurenţii au fost vătămaţi în vreun drept al lor recunoscut de lege.
Realizarea obiectivului de investiţii Acumulare Lac Văcăreşti, care a fost proiectat şi executat ca lucrare de utilitate publică, a fost aprobată prin Decretul nr. 143/1988, acest act normativ derogând de la Legea nr. 9/1980, privind investiţiile. Prin acelaşi decret a fost aprobată atât demolarea construcţiilor proprietate personală, prevăzute în lista anexă la decret, cât şi ocuparea terenurilor aferente acestora, afectate de realizarea obiectivului de investiţii.
La despăgubirea foştilor proprietari din zona Lacului Văcăreşti au fost avute în vedere prevederile Decretului nr. 467/1979, privind evaluarea construcţiilor, terenurilor şi plantaţiilor ce se preiau, cu plată, în proprietatea statului, prin expropriere sau în alte cazuri prevăzute de lege, precum şi cele ale HG nr. 556/1990, privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile situate în municipiul Bucureşti şi în Sectorul Agricol Ilfov.
Punerea în aplicare a Decretului nr. 143/1988 care, aşa cum s-a arătat mai sus, derogă de la Legea nr. 9/1980 privind investiţiile, a avut drept consecinţă scoaterea din circuitul civil a terenurilor afectate de realizarea obiectivului de investiţii şi trecerea acestora în proprietatea publică a statului, acest fapt fiind confirmat şi de măsurile dispuse de Guvernul României prin Hotărârea nr. 556/1990.
Cum caracterul de utilitate publică al investiţiei a fost menţinut, dreptul de proprietate publică a statului asupra terenurilor afectate de investiţii nu a încetat nici un moment, iar aprobarea de către Guvern a concesionării acestor terenuri s-a făcut în temeiul art. 8 din Legea nr. 219/1998, privind regimul concesiunilor şi cu respectarea prevederilor art. 2 din aceiaşi lege, care menţionează bunurile proprietate publică, ce pot fi concesionate sau închiriate.
Calitatea de concedent, în numele statului, a terenurilor pentru care s-a aprobat concesionarea, a fost atribuită Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 219/1998, coroborate cu prevederile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 107/1996.
Prin urmare, aprobarea de către Guvernul României a concesionării terenurilor aferente obiectivului de investiţii Acumulare Lac Văcăreşti, s-a făcut cu respectarea legii, iar hotărârea adoptată este o hotărâre legală.
Înscrisurile emise de unele structuri organizatorico-funcţionale din cadrul Guvernului, Parlamentului, etc., invocate de recurenţi, atât la judecarea în fond, cât şi în recurs, reprezintă doar opinii cu caracter individual, care nu pot fi luate în considerare de instanţă.
Recurenţii-reclamanţi au invocat nulitatea hotărârii de guvern, pe care au atacat-o în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, fără ca aceştia să facă dovada existenţei unui drept legitim care să le fi fost vătămat prin această hotărâre, astfel că în mod corect, instanţa de fond a procedat la respingerea acţiunii.
Cu precizările de mai sus, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de O.T. şi O.N. împotriva sentinţei civile nr. 283 din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3213/2003. Contencios. Anulare partiala... | CSJ. Decizia nr. 3215/2003. Contencios. Anularea partiala a... → |
|---|
