CSJ. Decizia nr. 3215/2003. Contencios. Anularea partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3215/2003
Dosar nr. 1923/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 mai 2002 la Tribunalul Dolj, reclamanta M.E. a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO 3 nr. 3648 din 5 septembrie 1997, care a fost eliberat de Ministerul Industriei şi Comerţului pentru SC R. SA Târgu-Jiu, motivând că, în suprafaţa totală de 105.269,853 mp pentru care s-a întocmit acest certificat, a fost inclus nelegal şi terenul în suprafaţă de 6.437 mp, asupra căruia este proprietară, în calitate de moştenitoare a defunctelor P.E. şi P.C.
Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială, excepţie care a fost admisă şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 1769 din 6 iunie 2002, rămasă irevocabilă la 17 septembrie 2002, când recursul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 689/2002.
Prin sentinţa nr. 33 din 17 februarie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, dat fiind că acţiunea a fost introdusă la instanţa competentă la data de 14 mai 2002 şi la 20 septembrie 2002, reclamanta s-a adresat organului administrativ, emitent al certificatului de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, pentru că acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, deşi s-a reţinut că este nefondată. De asemenea, recurenta a arătat că excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu a fost pusă în discuţia părţilor şi a fost greşit soluţionată, fără a se observa că, anterior datei de 1 noiembrie 2002 la care a fost sesizată Curtea de Apel Craiova, ca instanţă competentă, se îndeplinise procedura plângerii prealabile, prin reclamaţia administrativă înregistrată sub nr. 103253 din 20 septembrie 2002, la Ministerul Industriei şi Resurselor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a reţinut în considerentele hotărârii atacate că acţiunea formulată de reclamantă este nefondată, dar cauza a fost soluţionată prin admiterea unei excepţii de procedură, constatându-se inadmisibilitatea cererii faţă de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În consecinţă, este întemeiat acest prim motiv de casare, invocat în baza art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu privire la considerentele contradictorii din hotărârea atacată.
De asemenea, sunt întemeiate criticile din recurs, prin care s-a susţinut că instanţa de fond a încălcat prevederile art. 137 C. proc. civ. şi a aplicat greşit dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Dispoziţiile legale sus-menţionate nu au fost respectate în cauză, deoarece la termenul din 14 februarie 2003 s-au pus concluzii pe fondul pricinii, iar prin hotărârea pronunţată la 17 februarie 2003, instanţa de fond a soluţionat o excepţie de procedură, care nu a fost invocată în şedinţă publică şi nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
Totodată, se constată că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Din actele dosarului, rezultă că această procedură a fost îndeplinită de recurentă prin reclamaţia administrativă înregistrată sub nr. 103253 din 20 septembrie 2002, la Ministerul Industriei şi Resurselor, autoritatea administrativă care a emis certificatul de proprietate contestat în cauză. Răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat recurentei cu adresa nr. 192308 din 16 octombrie 2002, astfel încât la data de 1 noiembrie 2002, când Curtea de Apel Craiova, ca instanţă competentă material, a fost învestită să judece pricina, era îndeplinită procedura administrativă.
În atare situaţie, se constată că recurenta a respectat dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 29/1990, în sensul că a exercitat recursul administrativ, şi în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei date acestui recurs graţios, a fost sesizată instanţa de contencios administrativ, competentă să se pronunţe asupra acţiunii în anulare.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs, în baza art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi conform art. 312 alin. (4) C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E. împotriva sentinţei civile nr. 33 din 17 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3214/2003. Contencios. Anulare Hotarâre... | CSJ. Decizia nr. 3216/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
