CSJ. Decizia nr. 3261/2003. Contencios. Refuz emitere ordonanta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3261/2003
Dosar nr. 1617/2003
Şedinţa publică din 16 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 232, pronunţată la data de 20 februarie 2003 în dosarul nr. 1754/2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de A.N.P.I. şi de M.N., astfel cum a fost precizată şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul C.N.V.M., de către intervenienta SC S.I. SA Bucureşti, în sensul respingerii acţiunii precizate.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial sub nr. 1564/2001 la acea curte, reclamanţii A.N.P.I. şi M.N. au chemat în judecată pe pârâta C.N.V.M., cerând obligarea acesteia să le pună la dispoziţie evidenţa investitorilor F.O.A., precum şi suma de 500 milioane lei, în vederea organizării adunării generale a investitorilor de la F.O.A., precum şi obligarea la plata daunelor produse.
În favoarea C.N.V.M. a formulat cerere de intervenţie accesorie SC S.I. SA Bucureşti, cerând respingerea acţiunii.
La data de 24 iunie 2002, reclamanţii şi-au precizat acţiunea, în sensul că obiectul unic al cererii este obligarea C.N.V.M. de a emite o ordonanţă prin care, în temeiul art. 6 pct. b, art. 15 şi art. 17 din Legea nr. 52/1994, art. 1 din Legea nr. 29/1990, să dispună obligarea SC S.I. SA, administrator al F.O.A., să pună la dispoziţia reclamanţilor următoarele documente şi informaţii:
-evidenţa investitorilor F.O.A.;
-rapoartele de activitate ale Consiliului de încredere al F.O.A., bilanţurile contabile ale F.O.A., precum şi rapoartele cenzorului extern independent pe anii 1999, 2000 şi 2001;
-în ce mod s-a aprobat acordarea dividendelor pe anii 1999, 2000 şi 2001.
Ca urmare a unor declinări de competenţă şi încheierii nr. 5887 din 11 octombrie 2002, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1754/2002.
Respingând acţiunea, astfel cum a fost precizată, instanţa de fond a reţinut că în cauză nu există un refuz nejustificat din partea C.N.V.M., de rezolvare a unei cereri, iar reclamanţii nu au drepturi recunoscute de lege, care să le fi fost vătămate.
Astfel, a motivat Curtea de apel, la cererea C.N.V.M., SC S.I. SA a comunicat reclamanţilor informaţiile regulamentare cu adresa din dosarul nr. 1564/2001.
De asemenea, cu privire la temeiurile legale invocate de reclamanţi, instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 52/1994 şi OUG nr. 24/1993 au fost abrogate, iar reglementările actuale nu prevăd că C.N.V.M. ar avea competenţă să emită o ordonanţă, prin care să oblige societatea de administrare a fondului, să pună la dispoziţia reclamanţilor actele solicitate de aceştia.
A mai reţinut că reclamanţii nu au drepturi legale care să le fi fost vătămate, drepturile lor fiind ocrotite de prevederile Regulamentului nr. 9/1996 al C.N.V.M., care a reglementat raporturile dintre investitori, fondul de investiţii şi societatea de administrare a fondului, Consiliul de încredere al investitorilor fiind organul abilitat să pună la dispoziţia acestora informaţiile şi documentele solicitate.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs A.N.P.I. şi M.N., pe care au criticat-o, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, următoarele:
-în mod greşit a reţinut instanţa de fond că C.N.V.M. ar fi răspuns la cererea reclamanţilor, răspunsul la care se referă, fiind trimis de SC S.I. SA;
-în mod greşit a reţinut instanţa de fond că prevederile legale, invocate ca temei de drept în acţiune, ar fi fost abrogate, din moment ce acestea erau în vigoare la data introducerii acţiunii.
C.N.V.M. a formulat întâmpinare, prin care a combătut motivele de recurs, cerând respingerea acestuia.
Recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii, aşa cum a fost precizată la data de 24 iunie 2002, îl constituie cererea de obligare a C.N.V.M. să emită o ordonanţă în temeiul art. 15 din Legea nr. 52/1994, privind valorile mobiliare şi bursele de valori, prin care să dispună obligarea SC S.I SA, ca administrator al F.O.A., să pună la dispoziţia reclamanţilor, actele şi informaţiile cerute, specificate în cererea precizatoare, în scopul organizării unei adunări generale a investitorilor.
Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 15 din Legea nr. 52/1994, preluate şi de art. 9 alin. (2) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin OUG nr. 25/2002, ordonanţele sunt acte prin care C.N.V.M. dă dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii şi informaţii, audieri, impune interdicţii sau suspendări de autorizaţii ori activităţi, etc. în scopul realizării atribuţiilor legale.
Susţinerile recurenţilor-reclamanţi, cum că C.N.V.M. are competenţa să oblige administratorul F.O.A. să le pună la dispoziţie actele şi informaţiile cerute, sunt lipsite de temei legal.
Potrivit prevederilor legale citate mai sus, C.N.V.M. poate emite ordonanţe, prin care să dea dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii, informaţii, etc., dar numai pentru realizarea atribuţiilor sale legale.
Astfel fiind, răspunsul transmis recurenţilor-reclamanţi de către C.N.V.M., cu nr. C/9002 din 9 august 2001, nu poate fi socotit un refuz nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, cum în mod judicios a apreciat şi instanţa de fond.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorităţi administrative de a-i rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanţei de judecată.
Cum recurenţii-reclamanţi nu au un drept recunoscut de lege, să le permită să ceară C.N.V.M. să emită un act administrativ care să exceadă atribuţiilor legale, refuzul C.N.V.M. de a emite un astfel de act, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul art. 1 din Legea nr. 29/1990.
În ceea ce priveşte a doua critică invocată, referitoare la temeiurile legale ale cererii, Curtea reţine că motivarea instanţei de fond privind abrogarea Legii nr. 52/1994 şi OUG nr. 24/1993, nu influenţează justeţea pe fond a soluţiei pronunţate.
Având în vedere considerentele de mai sus şi constatând că motivele de recurs sunt neîntemeiate, recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.P.I. şi de N.M. împotriva sentinţei civile nr. 232 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3260/2003. Contencios. Anulare act control... | CSJ. Decizia nr. 3262/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
