CSJ. Decizia nr. 3338/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3338/2003
Dosar nr. 1902/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 februarie 2003, reclamantul C.O. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 7020 din 23 ianuarie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat că are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative indicate, fiind născut în timpul refugiului părinţilor săi.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 314 din 1 aprilie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pârâta să-i emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, în condiţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pe perioada 8 octombrie 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile cuvenite de lege, începând cu data de 1 februarie 2003.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
În susţinerea recursului, pârâta a reiterat apărările formulate în prima fază procesuală, susţinând, în esenţă, că intimatul-reclamant nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000m pentru că nu i se poate atribui statutul de refugiatm deoarece pentru a fi în această situaţiem era necesar ca acesta să îşi fi schimbat domiciliul, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Or, născut fiind în localitatea Reşiţa, care aparţinea Statului român, nu a suferit persecuţii etnice şi nu şi-a schimbat domiciliul.
Critica formulată este neîntemeiată.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 8 octombrie 1942, în localitatea Reşiţa, raionul Reşiţa, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării, îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca, de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori, trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate urmările nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, datorită persecuţiilor etnice.
Cu această motivare, soluţia Curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat, conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 314 din 1 aprilie 2003, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3336/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3339/2003. Contencios → |
|---|
