CSJ. Decizia nr. 3388/2003. Contencios. Nulitatea Hotarârii Comitetului de urgenta al F.R.F.refuz emitere hotarâre de solutionare memoriu. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.3388
Dosar nr.140/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
la 14 octombrie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de IC împotriva sentinţei civile nr.1130 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 14 octombrie 2003 iar pronunţarea deciziei s-a amânat la 21 octombrie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de15 iunie 2001 reclamantul IC a solicitat anularea hotărârii Comitetului de Urgenţă al Federaţiei Române de Footbal din data de 17 mai 2001, dată cu privire la memoriul nr.1378 din 9 mai 2001 şi să fie obligată pârâta să soluţioneze memoriul, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în data de 3 mai 2001, Comisia Centrală a Arbitrilor, organism de specialitate al Federaţiei Române de Footbal, a decis restructurarea loturilor divizionare şi încetarea activităţii reclamantuluica arbitru în lotul divizionar B invocându-se prevederile art.7 lit.l) din Regulamentul deorganizare şi desfăşurare a activităţii arbitrilor.
Reclamantul a mai precizat că a atacat Decizia Comisiei Centrale a Arbitrilor la Comitetul de Urgenţă al F.R.F. care, prin hotărârea nr.1378/2001 i-a respins plângerea, actul fiind nelegal, deoarece a fost emis de un organ necompetent, organismul abilitat să soluţioneze plângerea fiind Comitetul Executiv al F.R.F.
Prin sentinţacivilă nr.1003/2001 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reţinându-se că reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilăadministrativă prevăzută de dispoziţiile art.5 din Legeanr.29/1990.
Prin Decizia nr.1290 din 3 aprilie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, a fost admis recursul declarat de reclamant, s-a casat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea fondului pricinii.
În fond după casare, prin sentinţa civilă nr.1130/2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă ca nefondată, reţinându-se că măsura luată estelegală şi justificată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeincie, cuinvocarea dispoziţiilor art.304 pct.7,8, 9 şi 10 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea: nu are în vedere susţinerile reclamantului; a schimbat natura şi înţelesul actului dedus judecăţii pentru care s-a invocat nelegalitatea lui; ignoră prevederile legale (Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii arbitrilor: art.85.1, 85.2, art.7 lit.l) m) n) o) p), art.97.2); nu s-apronunţat asupra faptului că procedura prealabilă a fost soluţionată de un organ necompetent, nu există temei juridic şi nici de fapt pentru încetarea activităţiireclamantului.
Verificând cauza în funcţie de motivele de recurs formulate, Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Din probele administrate în cauză rezultă că actul administrativ prin care s-au dispus măsuri disciplinare împotriva recurentului este Decizia nr.183 din 3 mai 2001, intitulată „comunicat", emisă de Comisia Centrală a Arbitrilor.
Reclamantul a urmat procedura de contestare prevăzută de art.85.2 din Regulamentul deorganizare şi desfăşurare a activităţii arbitrilor, atacând actul la Comitetul Executiv al FRF la data de 9 mai 2001. Comitetul deUrgenţă al Federaţiei Române de Footbal, la data de 17 mai 2001, a dispus, prin hotărârea nr.5, încetarea activităţii în loturile divizionare a unor arbitri, printre care şi IC, în urmaînsuşirii „comunicatului"nr.183 din 3 mai 2001.
Măsura a fost legal adoptată, întrucât, potrivit art.97.2 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii arbitrilor, Comitetul Executiv al federaţiei de footbal ahotărât să delege Comitetului de Urgenţăexercitarea competenţelor sale prevăzute la art.7 lit.m) n) o) p) din regulament. Ulterior, Comitetul Executiv al FRF, prin hotărârea nr.7 din 26 iunie 2001, a confirmat măsura luată împotriva petentului.
În ce priveşte temeinicia sancţiunii, se constată că măsura a fost dispusă în mod corect, pentru următoarele motive:
Clasamentele anuale l-au poziţionat pe recurent printre ultimii clasaţi în fiecare an competiţional.
Astfel, pentru anul competiţional 1998/1999 a ocupat poziţia 35 din 39 de arbitri; în anul 1999/2000a ocupat locul 43 din 44 de arbitri;în anul 2000/2001 a ocupat poziţia 42 din 44 de arbitri.
În tabelul privind lotul B, se menţionează că IC a fostnotat cu note de 6; 6,5; 6; 5,20 în anii competiţionali 1998/1999, perioadă în care a avut şi6 etape de suspendare, iar la data de 22 februarie 2001 a primit avertisment.
Potrivit art.7 lit.l) şi m) din Regulamentul deorganizare şi desfăşurare a activităţii arbitrilor, Comisia Centrală a arbitrilor decide şi cu privire la retrogradarea, excluderea arbitrilor dacă prestaţiile acestora sunt mediocre. Or, în cazul de faţă, prestaţiile reclamantului privind arbitrajul au fost slabe.
Cât priveşte excepţia de necompetenţă materială a instanţei de a soluţiona pricina, invocată de intimata pârâtă, Curtea constată că această dezlegare în drept a fost dată prin Decizia nr.1290/2001 a Curţii Supreme de Justiţie – Secţia contencios administrativ, prin care s-a apreciat că instanţa de contencios administrativ este competentă să judece acţiunea reclamantului, cauza fiind trimisă curţii de apel pentru soluţionarea fondului.
Pentru considerentele expuse, nici unul din motivele de recurs nu sunt fondate, astfel încât recursul va fi respins, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art.306 alin.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de IC împotriva sentinţei civile nr.1130 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3387/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 3391/2003. Contencios → |
|---|
