CSJ. Decizia nr. 3387/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3387/2003
Dosar nr. 3360/2002
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 5 din 28 mai 2002 a Colegiului jurisdicţional Harghita, în baza art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, s-a instituit sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi ipotecă asigurătoare asupra bunurilor imobile ale pârâţilor P.D., B.C., E.L. şi B.S., până la concurenţa sumei de 2.073.000.000 lei reprezentând paguba efectivă, dobândă şi cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 430 din 20 septembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, au fost respinse recursurile jurisdicţionale formulate de Procurorul Financiar de pe lângă Camera de Conturi Harghita şi pârâţi, împotriva încheierii sus-menţionate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen pârâţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
-În motivarea recursurilor formulate de E.L. şi P.D. se arată că Decizia şi încheierea sunt nelegale, deoarece s-au încălcat dispoziţiile art. 67 alin. (2) teza finală din Legea nr. 94/1992, republicată, măsurile asiguratorii putând fi încuviinţate numai în limita valorii prejudiciului rezultat din actul de învestire, iar instanţa a avut în vedere un prejudiciu mult mai mare; că măsura nu priveşte un prejudiciu cert şi actual, ci unul eventual, disproporţionat faţă de cel menţionat în actul de sesizare; că dobânda şi cheltuielile de judecată nu pot fi cuantificate decât prin hotărârea de soluţionare în fond a cauzei; că suma de 540.000.000 lei nu constituie prejudiciu, întrucât reprezintă impozitul datorat bugetului de stat, care a fost plătit de S.N.P. P. SA, sucursala de distribuţie Peco Harghita; că nu există pericol care să afecteze dreptul de gaj general al creditorului.
B.C., în motivarea recursului, a precizat că există disproporţie nejustificată între prejudiciul menţionat în actul de sesizare şi cel din încheierea atacată; că impozitul datorat a fost plătit bugetului de stat, astfel încât nu există prejudiciu în acest sens; recurenta nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a semnat actul în discuţie, fiind transferată din data de 15 martie 1999, iar procesul-verbal de control a fost întocmit în anul 2000.
B.S., în cuprinsul motivării recursului, a arătat că nu există prejudiciu cert, iar în ce priveşte întinderea acestuia există o neconcordanţă evidentă între valoarea menţionată în actul de sesizare şi cea pentru care s-au dispus măsurile asiguratorii.
Verificând cauza în funcţie de motivele de recurs, formulate în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate în parte.
Prin actul nr. 9105/2000 al Parchetului Financiar de pe lângă Camera de Conturi a judeţului Harghita, în baza art. 40 alin. (1) şi art. 97 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, s-a solicitat Colegiului jurisdicţional Harghita obligarea la plata sumei de 1.224.720.000 lei, reprezentând majorări de întârziere, la suma de 540.000.000 lei, a numiţilor: P.D., directorul sucursalei de distribuţie Peco Harghita şi B.C., director economic. în perioada 1 ianuarie 1997- 1 septembrie 1998.
S-a reţinut că suma de 540.000.000 lei, impozit pe profit, trebuia achitată pentru cumpărarea a două staţii de benzină în primăvara anului 1998, lucru care nu s-a realizat decât în timpul controlului, când s-au achitat şi majorările de întârziere aferente de 1.224.720.000 lei cu O.P. nr. 686 din 31 mai 2000 şi nr. 689 din 1 iunie 2000. Prin neachitarea la termen a impozitului de 540.000.000 lei s-a produs unităţii Peco Harghita, un prejudiciu de 1.224.720.000 lei reprezentând majorările de întârziere, pe care aceasta a fost nevoită să le achite bugetului de stat.
Pe parcursul procesului au fost introduşi în cauză, în calitate de pârâţi, în baza art. 70 din Legea nr. 94/1992, E.L. şi B.S., care au semnat O.P. nr. 686 şi nr. 689/2000.
Prin încheierea nr. 5/2002, instanţa Curţii de Conturi a instituit sechestru asigurator şi ipotecă asupra bunurilor tuturor pârâţilor, până la concurenţa sumei 2.073.000.000 lei reprezentând paguba efectivă, dobândă şi cheltuieli de judecată.
Suma avută în vedere, de 2.073.000.000 lei, cuprinde din eroare şi impozitul de 540.000.000 lei care era datorat de Peco Harghita şi a fost achitat bugetului de stat. Din actul de sesizare a instanţei nu rezultă că impozitul respectiv constituie prejudiciu. Paguba părţii prejudiciate constă în cuantumul penalităţilor de întârziere pentru neachitarea la termen a impozitului. De aceea, instituirea măsurilor asigurătoare trebuia să aibă în vedere majorările de întârziere de 1.224.720.000 lei, dobânzile aferente şi cheltuieli de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, colegiul jurisdicţional este obligat să dispună luarea măsurilor prevăzute de lege, în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de învestire, al plăţii dobânzilor, amenzilor şi cheltuielilor de judecată.
În acest sens, instanţa Curţii de Conturi a procedat corect conform textului legal, eroare constând numai în includerea sumei de 540.000.000 lei în cuantumul total al prejudiciului.
Invocarea de către recurenţii E.L. şi P.D. a alin. (2) al art. 67 din Legea nr. 94/1992, republicată, nu are relevanţă în cauză, întrucât se referă la executarea de către organul competent al Ministerului Finanţelor Publice, a măsurilor asiguratorii luate de Colegiul jurisdicţional.
Referitor la lipsa calităţii procesuale pasive, invocată de recurenta B.C. şi la incidenţa în cauză a măsurilor dispuse în cadrul unui proces civil (conform sentinţei civile nr. 2247/2002 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, deciziei civile nr. 63/2003 a Tribunalului Harghita, deciziei nr. 1033/2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş), care ar conduce la inexistenţa prejudiciului, urmează să se pronunţe Colegiul jurisdicţional de pe lângă Camera de Conturi Harghita, care soluţionează fondul pricinii.
Pentru considerentele expuse, având în vedere că măsura de instituire a sechestrului asigurator şi a ipotecii a inclus şi suma de 540.000.000 lei impozit pe profit, sumă pentru care nu a fost învestită instanţa Curţii de Conturi, recursurile vor fi admise, urmând să se deducă suma de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de E.L., P.D., B.C. şi de B.S., împotriva deciziei nr. 430 din 20 septembrie 2002 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională.
Modifică Decizia atacată, în sensul că admite recursurile jurisdicţionale formulate de pârâţi.
Modifică încheierea nr. 5/2002 a Colegiului jurisdicţional Harghita, în sensul că reduce suma până la concurenţa căreia s-au instituit măsuri asigurătorii în baza art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, de la 2.073.000.000, lei la 1.533.000.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3384/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 3388/2003. Contencios. Nulitatea Hotarârii... → |
|---|
