CSJ. Decizia nr. 3427/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3427
Dosar nr. 2102/200.
Şedinţa publică din 23 octombrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 37 din 10 martie 2003, a admis acţiunea S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala I.C.P.T. Câmpina; a anulat poziţia nr. 6 sectorul „Parcuri" din anexa la HG nr. 1359/2001, constatând că suprafaţa de teren de cca. 2000 mp este proprietatea reclamantei, făcând parte din terenul de 7413,075 mp, pentru care acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate conform certificatului seria M.03 nr. 6317 din 14 februarie 2001 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin anexa la HG nr. 1359/2001, poziţia 6, sectorul „Parcuri", privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova, anexă referitoare la inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al municipiului Câmpina, a fost trecută ca făcând parte din acest domeniu suprafaţa de 2000 mp intitulat „Parcul Schelei" situată în acest municipiu str. S. pe amplasamentul: Str. S., Aleea P., parcarea şi spaţiul verde aferente clădirii I.C.P.T. Câmpina.
Or, terenul în litigiu, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 6317 din 14 februarie 2001 emis de Ministerul Industriei şi Resurselor, este proprietatea reclamantei, astfel că în mod greşit a fost trecut în domeniul public al municipiului Câmpina.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Guvernul României, susţinând: întâi, că instanţa nu a verificat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, în raport cu care, acţiunea reclamantei este tardivă; în al doilea rând că, acţiunea este nefondată, întrucât prin actul administrativ atacat nu a fost vătămat dreptul de proprietate al reclamantei.
Recursul este fondat.
În adevăr,potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În raportde aceste dispoziţiuni, prima instanţă avea îndatorirea să verifice îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, respectiv dacă acţiunea înregistrată la 13 februarie 2003 a fost sau nu formulată în termenele legale prevăzute de acest text, având în vedere că se solicită anularea HG nr. 1359 adoptată în anul 2001.
Din hotărârea atacată nu rezultă preocuparea instanţei pentru a elucida cauza sub acest aspect, care premerge cercetării în fond a pricinii, astfel că soluţia adoptată este nelegală şi netemeinică.
În consecinţă, urmează a admite recursul, a casa sentinţa şi a trimite cauza pentru rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca prima instanţă să pună în discuţia părţilor aspectul referitor la îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar în raport de rezultat se va examina cauza şi prin prisma motivului doi de casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinţei civile nr. 37 din10 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauzala aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi23 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3425/2003. Contencios. Refuz repunere în... | CSJ. Decizia nr. 3428/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
