CSJ. Decizia nr. 3428/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3428/2003
Dosar nr. 2171/2001
Şedinţa publică din 23 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 630/F/CA din 20 iunie 2000, reclamanta SC A.B. SA Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Finanţelor Publice Braşov, anularea deciziei nr. 820/2000, a dispoziţiei nr. 231 emisă de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, cât şi a Notei de constatare nr. 37648/A/1999, emisă de Administraţia Financiară Braşov.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Nota de constatare nr. 36748 din 29 octombrie 1999, Administraţia Financiară Braşov a stabilit în sarcina sa obligaţii fiscale sub forma impozitului pe profit, reţinându-se că pentru lucrările de investiţii efectuate datorează impozit pe profit.
Prin sentinţa civilă nr. 272/F/CA, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că organele de control încălcând dispoziţiile Legii nr. 40/1997, ale Legii nr. 72/1996 şi Legii nr. 82/1991, au interpretat în mod abuziv Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 40/1997.
Soluţia instanţei de fond a avut la bază şi concluziile raportului de expertiză contabilă dispus în cauză, expertul prezentând detaliat şi demonstrând că repartizarea sumelor pe anii 1996 – 1997 a fost corespunzătoare şi nu a influenţat reducerea impozitului pe profit.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu şi în calitate de mandatar al Ministerului Finanţelor Publice, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Ca motiv de casare, recurenţii au invocat dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ.
Instanţa şi-a întemeiat hotărârea pe o gravă greşeală de fapt, decurgând din aprecierea eronată a probelor de la dosar, întrucât şi-a întemeiat soluţia în mod exclusiv pe raportul de expertiză contabilă, care a dat o interpretare forţată prevederilor legislaţiei fiscale în materia impozitului pe profit.
Recurenţii au susţinut că în anul 1996, intimata-reclamantă a fost contribuabil mare şi potrivit Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 40/1997, pentru aprobarea precizărilor privind unele măsuri referitoare la închiderea anului financiar contabil pe anul 1996 pct. 21 „reducerea impozitului pe profit cu cota de 50% aferentă profitului utilizat pentru modernizarea tehnologiilor de fabricaţie, se calculează numai de către contribuabilii mici".
Cum agentul economic reclamant, arată recurenţii, era contribuabil mare, reducerea practicată nu este operantă şi astfel, soluţia instanţei sub acest aspect este criticabilă.
A mai susţinut că instanţa nu a ţinut cont de faptul că societatea avea surse de finanţare a investiţiilor în sumă de 809.379.641 lei, conform actului de control, astfel încât reducerea nu era operativă, întrucât nu se epuizaseră sursele de finanţare a investiţiilor, astfel că impozitul pe profit nu putea fi redus conform art. 7 lit. c) din Legea nr. 73/1996.
Curtea, înainte de a analiza recursul în fond, va constata că recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, în nume propriu, este tardiv formulat, având în vedere că faţă de data comunicării sentinţei, respectiv 15 februarie 2001, aşa cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosar, motivarea recursului la 2 martie 2001 s-a făcut cu depăşirea termenului legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. şi cu încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 303 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov, în numele Ministerului Finanţelor Publice, examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata recursul nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Nu pot fi reţinute motivele de recurs precizate în declaraţia de recurs şi anume:
- că reducerea impozitului pe profit cu cota de 50% aferentă profitului utilizat pentru modernizarea tehnologiilor de fabricaţie se calculează numai către contribuabilii mici, iar intimata-reclamantă este contribuabil mare;
- că societatea în cauză nu-şi epuizase sursele de finanţare a investiţiilor şi astfel impozitul pe profit nu putea fi redus, întrucât investiţia nu a condus la obţinerea de profituri suplimentare, în raport cu actele normative aplicabile speţei, respectiv OG nr. 70/1994 şi Legea nr. 73/1996, art. 2 lit. c).
Demarcaţia între contribuabili „mici" şi contribuabili „mari", privind reducerea impozitului pe profit nu se regăseşte în textul Legii nr. 73/1996, ci în Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 40/1997, art.,21 şi ca atare, este de natură a înlătura susţinerea recurentului, precum că „reducerea se calculează numai de către contribuabilii mici" şi „cum agentul economic reclamant nu era contribuabil mare, reducerea practicată nu este aferentă, iar astfel soluţia instanţei este criticabilă".
Prevederile art. 7 lit. c) din Legea nr. 73/1996 au fost eronat aplicate de către organul de control şi corect precizate în raportul de expertiză efectuat în cauză, atâta vreme, cât se precizează că impozitul pe profit se reduce cu 50% pentru profitul folosit la modernizarea tehnologiei şi la extinderea activităţii, în scopul obţinerii de profituri suplimentare, sumele echivalente reducerii urmând a fi plătite cu aceeaşi destinaţie iar intimata-reclamantă a reinvestit profitul în acest scop, aşa cum rezultă din bilanţul contabil pe anul 1997.
Investiţiile făcute de intimată se privesc ca fiind de natură a aduce profit societăţii şi ca atare, trebuiau să fie luate în calcul, astfel cum s-a reţinut şi în raportul de expertiză, stabilind că în raport cu ele, societatea avea dreptul la reducerea impozitului pe profit.
Faţă de cele de mai sus, constatând sentinţa instanţei de fond întemeiată şi pe raportul de expertiză, este temeinică şi legală iar motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul declarat în nume propriu de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov, împotriva sentinţei civile nr. 272/F/CA din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov, în numele Ministerului Finanţelor Publice, declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3427/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 3429/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
