ICCJ. Decizia nr. 3727/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 3727/2003
Dosar nr. 2315/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Casa Judeţeană de Pensii Cluj, prin hotărârea nr. 6460 din 20 decembrie 2002, i-a recunoscut reclamantului C.C. statutul de refugiat pentru perioada 12 martie 1944 – 6 martie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 208 din 13 martie 2003, a admis acţiunea reclamantului C.C., a modificat hotărârea emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a obligat pârâta să-i acorde reclamantului drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, modificată pentru perioada de refugiu 1 martie 1941 – 6 martie 1945.
S-a reţinut că, potrivit Certificatului C–1866 emis la 9 decembrie 2002, declaraţiilor notariale ale martorilor C.P. şi V.D., reclamantul împreună cu familia sa au fost strămutaţi în primăvara anului 1941 din satul Băhnăşeni, judeţul Bacău, în localitatea Tepliţa, astfel reclamantul a avut calitatea de refugiat de la 1 martie 1941 până la 6 martie 1945.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, că pentru perioada 1 martie 1941 – 12 martie 1944 nu sunt îndeplinite cerinţele legii, pentru acordarea statutului de refugiat, întrucât reclamantul nu a făcut dovada persecuţiilor etnice.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre care şi persoanele refugiate.
Din actele dosarului, la care prima instanţă a făcut referire, respectiv Certificatul nr. C-1866 din 9 decembrie 2000 eliberat de Ministerul de Interne – Arhivele Naţionale – Direcţia Judeţeană Timiş, rezultă că, pentru perioada 1945 – 1946, printre coloniştii din Basarabia şi Bucovina de Nord stabiliţi în Jimbolia, figurează şi C.N. din Băhnăşeni-Bacău.
Deci, din acest act oficial, pentru perioada 1 martie 1941 – 12 martie 1944, nu rezultă că reclamantul ar avea statutul de refugiat, aşa cum greşit a reţinut prima instanţă.
În ce privesc declaraţiile martorilor C.P. şi V.D., martori care au declarat că reclamantul şi familia sa au fost strămutaţi în primăvara anului 1941 din satul Băhnăşeni, judeţul Bacău în localitatea Tepliţa, judeţul Chilia Nouă, este de observat că în perioada 1941 - 1944 cele două ţinuturi s-au aflat sub administraţia statului român.
Or, din nici un act nu rezultă că, schimbarea domiciliului reclamantului din Băhnăşeni, judeţul Bacău în localitatea Tepliţa, ambele aflate sub administraţia statului român, s-a datorat unor persecuţii din motive etnice, pentru a fi incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 modificată şi completată.
Aşadar, pentru perioada 1 martie 1941 până la 12 martie 1944, în mod greşit s-a reţinut statutul reclamantului de persecutat din motive etnice.
În consecinţă, recursul este fondat, urmând să fie admis, casată sentinţa şi pe fond respinsă acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 208 din 13 martie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea reclamantului C.C.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3726/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3728/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
