ICCJ. Decizia nr. 4578/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4578/2003
Dosar nr. 2843/2003
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.V. a formulat acţiune împotriva Casei Judeţene de Pensii Cluj, solicitând ca în contradictoriu cu pârâta, să anuleze hotărârea nr. 9361 din 4 aprilie 2003, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Prin acţiune, reclamanta a susţinut că părinţii săi, după data de 6 septembrie 1940, au fost obligaţi să se refugieze din comuna Floreşti, judeţul Cluj, în Turda, apoi în Hotin, revenind în localitatea de domiciliu în anul 1995. În această perioadă s-a născut reclamanta, la data de 18 ianuarie 1943, în Hotin. A precizat reclamanta că, dată fiind calitatea de refugiaţi a părinţilor săi, are dreptul la acelaşi statut şi, deci, la drepturile acordate prin OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, instanţă de fond învestită cu soluţionarea cauzei, prin sentinţa nr. 690 din 3 iunie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 9361/2003 a pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată şi să-i acorde drepturile legale.
A reţinut instanţa de fond, că şi minorul născut în perioada refugiului părinţilor săi, are acelaşi statut, iar reclamanta a dovedit cu declaraţiile autentificate depuse la dosar, că este născută la data de 18 ianuarie 1943, perioadă în care părinţii săi au fost refugiaţi, urmare a persecuţiilor etnice la care erau supuşi cetăţenii români.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj care, în esenţă, critică hotărârea ca fiind pronunţată cu aplicarea şi interpretarea greşită a actelor normative de aplicat în cauză.
Recursul este nefondat.
Prin Legea nr. 189/2000 a fost aprobată OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice.
Potrivit acestei legi, beneficiază de drepturile compensatorii, persoanele care se află menţionate în art. 1, între acestea la lit. c), fiind persoanele refugiate sau strămutate.
Drepturile compensatorii acordate ca o reparaţie pentru consecinţele negative produse ca urmare a persecuţiilor exercitate asupra acestor persoane, se cuvin tuturor celor care au fost supuse acestui tratament pe motive etnice, indiferent de vârsta avută sau că au fost minori, născuţi înainte ori după izgonirea din localitatea de domiciliu. Excluderea de la beneficiul legii, a copiilor minori strămutaţi cu părinţii lor, ar reprezenta un act de discriminare, care nu a fost în intenţia legiuitorului.
Cum reclamanta a dovedit că părinţii săi au fost obligaţi de regimul horthyst, instaurat în 1940, în Ardealul de Nord, să se refugieze, având statutul de refugiaţi, şi reclamanta născută în perioada refugiului la 18 ianuarie 1943, are acelaşi statut şi tratament.
În consecinţă, Curtea de Casaţie constată că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală, astfel că pe cale de consecinţă, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva Sentinţei civile nr.690 din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4577/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4579/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
