ICCJ. Decizia nr. 4576/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4576/2003
Dosar nr. 2841/2003
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată la 17 aprilie 2003, reclamantul S.I. a solicitat Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, anularea hotărârii nr. 9154, emisă la 27 martie 2003 de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Prin sentinţa nr. 702 din 4 iunie 2003, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului.
În motivarea sentinţei astfel pronunţate, instanţa de fond, a reţinut, în esenţă, că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 pct. 1 din Legea nr. 189/2000 şi anume, să fi suferit în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, persecuţii etnice, materializat în una din situaţiile enumerate în art. 1 din OG nr. 105/1999.
Nu a dovedit persecuţia etnică şi nici că această persecuţie a provenit de la Guvernul Român.
Împotriva acestei sentinţe considerate nelegale şi netemeinice, a declarat recurs reclamantul S.I., care a reiterat susţinerile din acţiune, arătând că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, care specifică expres că beneficiază de aceste drepturi, persoana care a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Întrucât a fost de naţionalitate maghiară, tatălui său i s-a desfăcut contractul de muncă şi a trebuit să se refugieze pe teritoriul Clujului, motivul strămutării, arată recurentul, fiind expres indicat ca fiind de natură etnică.
A mai susţinut că nu se poate reţine argumentul instanţei de fond, că persecuţiile trebuie să provină de la regimurile instaurate în România, întrucât regimurile atât în zona Dictatului de la Viena, cât şi din alte zone, intră sub incidenţa acestei legi, cu condiţia ca persoanele care s-au strămutat în ambele sensuri, să fi suferit persecuţii etnice, pe care le-a demonstrat cu actele de la dosar.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 acordă anumite drepturi, persoanelor persecutate din motive etnice de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945. Practic, prin HG nr. 127/2002 au fost incluşi în categoria „strămutaţilor" - art. 1, lit. c), şi refugiaţii. Pentru ca o persoană să poată fi încadrată în această categorie, este necesar să îşi schimbe domiciliul, ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, cu un alt domiciliu, unde să nu fi fost persecutată din acest motiv.
Or, reclamantul nu a făcut dovada persecutării din motive etnice.
Chiar dacă în realitate s-a dovedit că reclamantul şi-a schimbat domiciliul de la Galaţi, la Cluj, după 6 septembrie 1940, în cauză nu s-a dovedit că această schimbare de domiciliu este consecinţa directă a unor acte de persecuţie exercitate de Guvernul român.
Prin urmare, în mod întemeiat, instanţa a reţinut că reclamantul nu se încadrează în situaţiile menţionate la art. 1 din OG nr. 105/1999, astfel că nu poate beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ, mai sus precizat.
Din actele de la dosar se reţine faptul că reclamantul a fost „strămutat" împreună cu familia la data de 12 septembrie 1940, din localitatea Galaţi, teritoriu aflat sub administraţia Statului român, în localitatea Cluj Napoca, teritoriu care se afla sub ocupaţie austro-ungară şi ca atare, nu se poate concluziona că mutarea de la domiciliu a fost urmare a persecuţiilor etnice.
Desfacerea contractului de muncă şi mutarea sa au fost cauzate de cu totul alte considerente, iar nu din cauza persecuţiilor etnice.
Faţă de cele de mai sus, se constată că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar recursul nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.I., împotriva sentinţei civile nr. 702 din 4 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4575/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4577/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
