ICCJ. Decizia nr. 4574/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 4574/2003
Dosar nr. 2839/2003
Şedinţa publică din 11 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta V.O. a formulat acţiune la data de 22 aprilie 2003, înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a solicitat anularea hotărârii nr. 9364 din 4 aprilie 2003 emisă de pârâtă, precum şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască calitatea de persoană strămutată şi drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că părinţii săi au fost obligaţi să plece în refugiu, din localitatea de domiciliu, comuna Baica, judeţul Sălaj, în localitatea Sibiu, la data de 5 ianuarie 1941, din motive etnice, urmare a ocupării teritoriului românesc de către unguri, în 1940. A mai precizat reclamanta că s-a născut la data de 26 iulie 1944, iar părinţii au revenit din refugiu la 6 octombrie 1945.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 563 din 14 mai 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 9364/2003 şi a obligat pârâta să îi recunoască reclamantei, calitatea de refugiat şi să îi acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta se încadrează în categoria persoanelor strămutate, statut avut de părinţii săi, pe care nici pârâta nu îl contestă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticând hotărârea ca fiind nelegală, instanţa interpretând şi aplicând greşit actele normative citate.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care a fost persecutată de regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, iar la art. 1 lit. c), este prevăzută persoana care a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
De aceste drepturi compensatorii beneficiază toate persoanele care au suferit restricţiile şi privaţiunile la care au fost supuse, indiferent de vârstă.
Această concluzie rezultă din cuprinsul textelor actelor normative menţionate. A exclude de la beneficiul legii pe copiii minori care au avut de suferit alături de părinţii lor, înseamnă a crea o discriminare ce nu este în concordanţă cu scopul şi spiritul urmărit de această lege, cu caracter reparator.
Din dosar a rezultat cu certitudine că părinţii reclamantei au fost strămutaţi, astfel că şi reclamanta are acelaşi statut juridic.
Faţă de aceste considerente, Curtea de Casaţie constată că sentinţa instanţei de fond este legală, iar pe cale de consecinţă, recursul urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 563 din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 457/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4575/2003. Contencios → |
|---|
