CSJ. Decizia nr. 472/2003. Contencios. Pensie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 472/2003
Dosar nr. 2078/2002
Şedinţa publică din 5 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi sub nr. 1745 din 13 noiembrie 2000, reclamantul M.D. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială a Judeţului Galaţi – Comisia pentru Soluţionare a Contestaţiilor, împotriva deciziilor de pensionare, solicitând anularea deciziei nr. 37 din 22 septembrie 2000 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestaţia pe care el, reclamantul, a formulat-o împotriva deciziei de pensionare nr. 119.536/1999 privind trecerea de la pensia de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă, în condiţiile Legii nr. 57/1992 şi a OG nr. 102/1999, pe baza certificatului de handicapat pentru grupa a II-a de invaliditate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Decizia atacată nu este motivată, astfel că, din conţinutul acesteia, nu rezultă dacă drepturile sale de pensie au fost stabilite şi calculate corect.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că reclamantul a fost pensionar de invaliditate, iar prin cererea nr. 21216 din 9 noiembrie 1999 a solicitat trecerea la pensie pentru limita de vârstă, în condiţiile Legii nr. 57/1992 şi OG nr. 102/1999, reclamantul prezentând certificat de handicapat pentru grupa a II-a de invaliditate. A mai arătat că trecerea la pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă s-a făcut cu respectarea cerinţelor legale în materie, iar calcularea drepturilor de pensie s-a făcut prin aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 3/1997 şi cele ale HG nr. 565/1996.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv stabilirea drepturilor de pensie ce se cuvin reclamantului, precum şi modul de calcul al acestora, în raport cu precizările făcute de pârâtă prin adresa nr. 310 din 31 ianuarie 2001.
Instanţa de fond, Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 40 din 1 aprilie 2002, a respins acţiunea reclamantului, ca nefondată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a apreciat ca fiind corecte concluziile raportului de expertiză şi, în esenţă, a reţinut următoarele:
- trecerea reclamantului de la pensia de invaliditate la pensia pentru munca depusă şi limita de vârstă s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 19 lit. a) din OG nr. 102/1999, precum şi cele ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 57/1992;
- calcularea pensiei s-a făcut în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1997 şi cele ale HG nr. 565/1996, în sensul că pensia de bază a fost calculată pe baza veniturilor salariale din 5 ani lucraţi consecutiv din ultimii 10 ani de activitate, iar din veniturile salariale cuprinse în baza de calcul a pensiei, s-au dedus, pentru perioada următoare datei de 1 august 1991, sumele reprezentând rezultatul indexării salariilor acordate;
- pensia stabilită pe seama reclamantului prin Decizia de pensionare nr. 119.536/1999 a fost calculată pe baza veniturilor lunare realizate de acesta, în perioada 1 septembrie 1987 – 1 septembrie 1992, pentru primii 5 ani din ultimii 10 ani de muncă prestată la SC M.P. SA Galaţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, criticând-o, după cum urmează:
- instanţa de fond şi-a însuşit concluziile raportului de expertiză, deşi acestea sunt contradictorii. În opinia recurentului-reclamant, instanţa nu a verificat dacă expertul a aplicat corect prevederile HG nr. 565/1996;
- soluţionarea cauzei s-a făcut fără ca expertul să răspundă la obiecţiunile pe care reclamantul le-a făcut cu privire la suplimentul de expertiză din data de 11 martie 2002;
- nu au fost aplicate corect prevederile art. 2 din HG nr. 565/1996, astfel că în cazuri de pensionare similare, cuantumul pensiei suplimentare este diferit;
- nu au fost avute în vedere susţinerile formulate de reclamant, în scris, cu privire la aplicarea legii în cazuri similare, dar cu consecinţa stabilirii unui cuantum majorat al pensiei;
- considerentele sentinţei pronunţate sunt contradictorii.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în cele ce urmează.
În raportul de expertiză contabilă depus la dosar la 23 noiembrie, precum şi în suplimentul la raportul de expertiză depus la dosar la 7 martie 2002, sunt precizate atât veniturile luate în calcul la stabilirea venitului mediu lunar, cât şi baza legală avută în vedere la stabilirea pensiei cuvenite reclamantului, calcularea pensiei fiind făcută cu respectarea prevederilor Legii nr. 3/1997 şi ale HG nr. 565/1996, pe baza veniturilor salariale din primii 5 ani lucraţi consecutiv din ultimii 10 ani de activitate, fiind deduse pentru lunile următoare datei de 1 august 1991, sumele reprezentând indexarea salariilor tarifare acordate, în limita procentelor de indexare prevăzute de hotărârea de guvern sus-menţionată.
Se constată că salariile tarifare de încadrare cuprinse în baza de calcul avută în vedere la calcularea pensiei de către pârâtă, corespund cu salariile tarifare de încadrare înscrise în carnetul de muncă al reclamantului, iar în perioada 1 septembrie 1997 – 1 septembrie 1992, acesta a realizat venituri salariale calculate conform HG nr. 565/1996, în sumă totală de 193.207 lei, venitul mediu lunar fiind în sumă de 3220,10 lei.
Pe baza venitului mediu lunar a fost calculată pensia de bază în procent de 58% din salariul tarifar, conform art. 251 din Legea nr. 3/1997, corespunzător grupei III de muncă, la care s-au mai adăugat 5 procente pentru handicap de gradul II, iar pensia rezultată a fost indexată în perioada 1 octombrie – 1 decembrie 1999 şi apoi în anii 2000 şi 2001, conform reglementărilor legale în vigoare.
În ceea ce priveşte obiecţiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză supliment, cum că nu ar corespunde rubricile privind salariul tarifar şi sporurile din tabelul cu veniturile salariale întocmit de expert, acestea nu pot fi primite întrucât din compararea celor două tabele nu rezultă diferenţe cu privire la aspectele semnalate.
Se constată că la adoptarea soluţiei, instanţa de fond, în mod corect, a avut în vedere raportul de expertiză contabilă coroborat şi cu celelalte acte şi înscrisuri aflate la dosarul cauzei, în condiţiile în care reclamantul, deşi nu a fost de acord cu susţinerile expertizei, acesta nu a solicitat efectuarea unei alte lucrări de specialitate.
De asemenea, argumentele prezentate de instanţa de fond în susţinerea soluţiei adoptate sunt corecte, în sensul că prin acestea sunt lămurite toate aspectele pe care le ridică soluţionarea justă a cauzei, nelăsând loc de interpretare.
Se mai reţine că pe parcursul judecării cauzei, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii, calitatea procesuală pasivă a pârâtei Direcţia de Muncă şi Solidaritate Socială Galaţi a fost transmisă Casei Judeţene de Pensii Galaţi.
În consecinţă, criticile aduse sentinţei instanţei de fond de către reclamant sunt neîntemeiate, iar Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.D. împotriva sentinţei civile nr. 40 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 470/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... | CSJ. Decizia nr. 473/2003. Contencios. La încheierea de... → |
|---|
