CSJ. Decizia nr. 47/2003. Contencios. La încheiere- anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 47/2003
Dosar nr. 2173/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11.06.2002 şi înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta SC Q.I. SRL Bucureşti a chemat în judecată în calitate de pârâţi Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii să se anuleze Decizia nr. 325/2002 a Ministerului Finanţelor Publice şi procesul-verbal nr. 379 din 5 martie 2002 încheiat de organele de control ale Gărzii Financiare.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că sumele la care a fost obligată a le plăti la buget prin procesul-verbal contestat, menţinute prin Decizia nr. 325/2002, şi anume: 40.974.186.315 lei ca impozit pe venituri obţinute din jocuri de noroc de către diferiţi jucători ; 9.272.157.112 lei majorări de întârziere aferente şi calculate până la 5 martie 2002; penalităţi de 10% conform OUGnr. 26/2001 în sumă de 4.097.418.631 lei şi o altă penalitate de 0,5% cu o valoare de 864.372.587 lei, nu sînt datorate, organele de control făcând o greşită interpretare şi aplicare a actelor normative.
A solicitat şi suspendarea executării actului administrativ.
Cu referire la cererea de suspendare Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ prin încheierea din 218 iunie 2002 a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, recurenta-reclamantă, criticând soluţia ca fiind dată fără nici o motivare, că instanţa a făcut o greşită aplicare a legii , că erau elemente suficiente care să demonstreze existenţa şi îndeplinirea prevederilor art. 9 din Legea nr. 29/1990.
Analizând recursul formulat, se constată că acesta este întemeiat şi Curtea îl va admite pentru considerentele următoare:
Cererea de suspendare a executării priveşte actul administrativ a cărui anulare se solicită în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, respecitv procesul verbal nr. 379 din 5 martie 2002, astfel că şi temeiul cererii este în cadrul legislativ enunţat, acesta fiind art. 9. Potrivit art. 9 în cazuri bine justificate şi pentru a preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere suspendarea executării actului administrativ până la soluţionarea acţiunii, hotărârea pronunţată fiind executarea de drept.
Faţă de conţinutul art. 9 se constată că instanţa trebuia să pronunţe o hotărâre, faţă de care se dă şi priveşte o situaţie specială învederată de prevenirea unui prejudiciu.
Prin urmare în astfel de situaţii se impune ca instanţa să pronunţe hotărâri provizorii al căror efect este vremelnic, ele putând fi modificate ori revocate în cursul procesului, iar la finalizarea judecăţii, în raport de hotărârea dată cauzei, măsura dispusă prin hotărârea provizorie poate fi menţinută, modificată sau desfiinţată.
În speţă instanţa de fond ignorând prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. a respins cererea fără a menţiona motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, făcând o trimitere sumară la neîndeplinirea condiţiilor art. 9, mai înainte enunţate în prezentele considerente.
În cauză, Curtea constată că cele două condiţii prevăzute de textul de lege citat sînt îndeplinite. Astfel cadrul legislativ avut în vedere de organele de control nu are dispoziţii complete cu privire la modul de calcul al impozitelor datorate în cadrul activităţii contestate ceea ce poate fi calificat drept un caz bine justificat, după cum punerea în executare şi preluarea din cont a sumelor din procesul verbal ar însemna oprirea activităţii societăţii comerciale reclamante.
În consecinţă, pe baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. recursul va fi admis, încheierea recurată se va casa şi pe fond va fi admisă cererea de suspendare, Curtea dispunând suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluţionarea pe fond a acţiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC Q.I. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 28 iunie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, în dosarul nr. 1045/2002.
Casează hotărârea atacată şi în fond admite cererea de suspendare a executării procesului verbal nr. 379 din 5 martie 2002 al Gărzii Financiare Centrale până la soluţionarea cauzei în fond.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 469/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 470/2003. Contencios. Anulare decizie M.F.... → |
|---|
