CSJ. Decizia nr. 59/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 59/2003
Dosar nr. 1724/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 226 din 3 decembrie 2001, reclamanta SC B.M. SRL Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea şi Administraţia Financiară Drăgăşani, solicitând anularea deciziei nr. 1761 din 31 octombrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi anularea procesului-verbal nr. 425 din 22 ianuarie 2001, încheiat de către organele de control din cadrul Administraţiei Financiare Drăgăşani.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că prin procesul-verbal de control contestat au fost stabilite în sarcina sa următoarele obligaţii bugetare: 269.501.421 lei, reprezentând T.V.A. şi 550.997.802 lei, reprezentând impozit pe profit.
Reclamanta a arătat că a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de control, pe care Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 1761 din 31 octombrie 2001, a respins-o ca neîntemeiată, cu privire la suma de 550.997.802 lei, impozit pe profit, iar pentru capitolul din procesul-verbal privind T.V.A. - ul, s-a dispus efectuarea unei reverificări fiscale. S-a susţinut că Decizia respectivă este nelegală, întrucât situaţia impozitului pe profit depinde de modul de soluţionare a capătului de cerere privind T.V.A. - ul, că organele fiscale au făcut confuzie între exporturile făcute direct de contribuabil şi exporturile în comision şi că impozitul pe profit se cumulează şi se evidenţiază lunar.
Prin sentinţa civilă nr. 40/F/C din 26 martie 2002, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei, reţinând, cu privire la impozitul pe profit, că organele de control au interpretat corect prevederile legale aplicabile în speţă.
Instanţa de fond a reţinut că societatea nu a încasat contravaloarea exportului în valută, astfel că în mod legal, organul de control a stabilit în sarcina sa suma de 550.997.802 lei, reprezentând impozit pe profit, rezultat ca urmare a recalculării impozitului pe profit la data de 30 noiembrie 2000, prin aplicarea cotei de 25% asupra contravalorii mărfurilor exportate încasate în numerar de la comisionar, precum şi asupra contravalorii mărfurilor exportate şi neîncasate.
Împotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs SC B.M. SRL Râmnicu Vâlcea, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond s-a pronunţat asupra impozitului pe profit, deşi clarificarea situaţiei acestuia depinde de modul de soluţionare a capitolului privitor la T.V.A. şi că pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt se impune administrarea în cauză a unei expertize contabile.
Recurenta a mai susţinut că are calitatea de comitent şi nu de comisionar sau de exportator direct, astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, iar în conformitate cu prevederile art. 7 din OUG nr. 217/1999, contribuabilii care au încasat într-un cont bancar veniturile în valută realizate din exporturile mărfurilor, prin contract de comision, beneficiază de un impozit pe profit de 5%.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului se constată că recursul este întemeiat.
Se reţine că SC B.M. SRL Râmnicu Vâlcea a formulat contestaţie împotriva măsurilor dispuse procesul-verbal nr. 425, încheiat în data de 22 ianuarie 2001, de către organele de control ale Administraţiei Financiare Drăgăşani, privind virarea la bugetul statului a sumei totale de 820.499.223 lei, reprezentând 269.501.421 lei T.V.A. şi 550.997.802 lei, impozit pe profit.
Prin Decizia nr. 1761 din 31 octombrie 2001, Ministerul Finanţelor Publice a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de societate, pentru suma de 550.997.802 lei, cu titlu de impozit pe profit şi a desfiinţat capitolul din procesul-verbal de control contestat, privind T.V.A., urmând ca o altă echipă de control să procedeze la reverificarea T.V.A., datorată pentru aceeaşi perioadă, iniţial verificată, cu respectarea prevederilor legale şi a aspectelor reţinute în respectiva decizie.
Soluţia instanţei de fond, de respingere a acţiunii reclamantei, este criticabilă în condiţiile în care nu au fost administrate în cauză toate probele, necesare stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi justei soluţionări a pricinii.
Astfel, avându-se în vedere susţinerile societăţii reclamante, în sensul că în contractele analizate de organele fiscale are calitatea de comitent, iar nu pe aceea de comisionar sau de exportator direct, se impunea ca respectivele contracte să fie prezentate ca probe în proces, pentru a se stabili cu certitudine natura acestora, cine a încasat veniturile în valută realizate din exporturile mărfurilor şi sub ce formă au fost acestea încasate.
Se constată, de asemenea, că deşi reclamanta SC B.M. SRL a criticat în întregime Decizia Ministerului Finanţelor Publice, nr. 1761 din 31 octombrie 2001, instanţa de fond nu a analizat decât aspectele referitoare la impozitul pe profit, fără să se pronunţe asupra soluţiei adoptată de Ministerul Finanţelor Publice în Decizia contestată, în privinţa T.V.A., cu atât mai mult, cu cât reclamanta susţine că desfiinţarea capitolului din procesul-verbal de control privind T.V.A., are consecinţe şi asupra obligaţiilor referitoare la impozitul pe profit.
Odată cu administrarea de către instanţa de rejudecare, a unor probe suplimentare şi anume, contracte şi eventual, expertiză de specialitate, vor fi analizate şi celelalte susţineri ale recurentei, cum ar fi aceea că ar fi achitat întreaga sumă datorată, reprezentând impozitul pe profit pentru trimestrul IV/2000, la bugetul statului, în termenul prevăzut de lege.
În consecinţă, avându-se în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC B.M. SRL Râmnicu Vâlcea, judeţul Vâlcea, împotriva sentinţei civile nr. 40/F-C din 26 martie 2002 a Curţii de Apel Piteşt, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 589/2003. Contencios. Anulare ordin M.C.C.... | ICCJ. Decizia nr. 59/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
