CSJ. Decizia nr. 590/2003. Contencios. Recurs nulitate decizie A.N.R.E. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 590/2003
Dosar nr. 97/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.N. Î.F. SA, sucursala Ialomiţa, a chemat în judecată A.N.R.E., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta şi pe calea contenciosului administrativ, să constate nulitatea relativă a deciziei nr. 1718 din 4 septembrie 2001, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia, a cărei anulare o solicită, pârâta a obligat-o să utilizeze pentru plata energiei electrice consumate la activităţi de irigaţii şi desecare, tariful Binom, în locul tarifului Monom, măsură netemeinică şi nelegală, întrucât:
1) prin Decizia atacată se încalcă prevederile OUG nr. 63/1998, privind energia electrică şi termică şi
2) pârâta încalcă prevederile deciziei A.N.R.E. nr. 157 din 11 octombrie 1999, potrivit cărora, „tariful este ales liber de către consumator, dintre tarifele practicate de furnizor, pentru nivelul de tensiune şi categoria respectivă de consumatori, cu respectarea prevederilor legale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1448 din 30 octombrie 2001, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată, reţinând că ceea ce solicită reclamanta, este modificarea unor clauze minimale obligatorii, privind aplicarea unor categorii de tarife, clauze prevăzute în Decizia nr. 57/1999, a Preşedintelui A.N.R.E., care stă la baza răspunsului nr. 1718/2001 şi care nu a fost contestată de reclamant. A mai susţinut şi că reclamanta este consumator industrial, şi nu casnic, şi de aceea i se aplică tariful Binom, şi nu Monom.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs S.N. Î.F. SA, sucursala Ialomiţa.
Recurenta a susţinut în esenţă că:
1) Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive contradictorii de natura pricinii.
Astfel, aceasta arată că a atacat soluţia dată de A.N.R.E., urmare a contestaţiei sale nr. 6052 din 10 iulie 2001, împotriva deciziei nr. 536 din 30 mai 2001 şi că nici într-un caz nu a contestat Decizia nr. 57/1999, a A.N.R.E.
2) Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât însăşi A.N.R.E. a făcut abstracţie de interpretarea corectă a textelor de lege, aplicând în cazul S.N. Î.F – urilor, tarifele de tip Binom, în locul celor de tip Monom.
Recursul este nefondat.
În fapt, S.N. Î.F. SA Bucureşti, sucursala Ialomiţa, a solicitat prin cererea de chemare în judecată, anularea deciziei preşedintelui A.N.R.E. nr. 536 din 30 mai 2001 şi obligarea A.N.R.E., la emiterea unei decizii care să stabilească aplicarea unui tarif de monom la staţiile de irigaţii şi desecare.
Or, potrivit art. 39 lit. f) din OUG nr. 63/1998, privind energia electrică şi termică, „pentru consumatorii industriali, precum şi pentru cei asimilaţi acestora, tariful trebuie să aibă o structură binominală, respectiv un termen fix dependent de putere şi un termen variabil, în funcţie de cantitatea de energie consumată.
Contractul–cadru de furnizare a energiei electrice elaborat de A.N.R.E., este un contract cu caracter comercial, atipic, conţinând unele clauze obligatorii, apărute din necesitatea intervenţiei statului în raporturile juridice, cărora le dă naştere datorită faptului că prin acest contract sunt reglementate raporturi dintr-un sector cu caracter de monopol natural.
Clauzele atacate de recurenta-reclamantă sunt clauze minimale, obligatorii, cuprinse în contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Decizia preşedintelui A.N.R.E nr. 57/1999, decizie care, însă, nu a fost contestată de reclamantă. Pe de altă parte, această decizie nu este încălcată, atâta vreme, cât potrivit dispoziţiilor art. 39 pct. 1, propunerile de sistem de tarifare sunt atributele unităţilor de producere, transport, distribuţie energie electrică, şi nu atributul consumatorului, al beneficiarului.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, reclamanta poate opta pentru un tarif, dar numai dintre cele elaborate în condiţiile art. 39 şi nici într-un caz nu se poate clasifica de la sine putere, pentru un tarif aplicabil consumatorilor casnici (art. 39 lit. f) din OUG nr. 63/1998).
În consecinţă, examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspctele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat în cauză urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N. Î.F. SA, sucursala Ialomiţa, împotriva sentinţei civile nr. 1448 din 30 octombrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 59/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 591/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
