CSJ. Decizia nr. 592/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 592/2003
Dosar nr. 246/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC T.I. SRL Rm. Vâlcea, la 13 octombrie 2000, a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Controlului Fiscal Vâlcea şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, solicitând anularea deciziei nr. 1304/2000 şi a procesului-verbal întocmit la 15 iunie 2000, ca nelegale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actele administrative atacate au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 23 din Legea nr. 133/1999, întrucât, deşi profitul reinvestit nu se impozitează, organele de control a stabilit tuturor obligaţia de plată pentru suma de 183.885.885 lei. Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 152/F-C din 3 octombrie 2001, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată, reţinând, în esenţă, că reclamnta a calculat şi virat la buget, impozitul pe profit în mod corect, iar impozitul suplimentar stabilit de organele de control a fost calculat greşit, cu ignorarea diferenţelor nefavorabile de curs valutar din perioada anterioară datei de 23 iulie 1999.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, conform art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În acest sens, prin motivele de casare depuse la dosar se susţine că prima instanţă în mod greşit a primit punctul de vedere al expertului contabil potrivit căruia, pierderilor din operaţiuni valutare aferente perioadei anterioare datei de 23 iulie 1999, când reclamanta a început investiţiile, se adaugă la profitul scriptic şi ca urmare, scutirea de impozit pentru profitul reinvestit de 747.473.610 lei, ar fi mai mare, respectiv 284.039.970 lei.
În realitate, susţin recurenţii, profitul impozabil stabilit potrivit art. 4 din OG nr. 70/1994, republicat, şi impozitul pe profit se calculează şi se evidenţiază lunar, cumulat de la începutul anului, aşa încât, în mod legal organul de control a luat în calcul la stabilirea reducerii impozitului pe profit, profitul determinat care a fost evidenţiat de societate în evidenţa sa contabilă şi perioada august – decembrie 1999, prin cumulare.
Or, în raport cu aceste criterii, scutirea pentru impozitul pe profit, pentru profitul inregistrat de reclamantă după intrarea în vigoare a Legii nr. 133/1999, privind stimularea investiţiilor pentru înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, este în opinia recurenţilor, de numai 100.154.078 lei.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că este legală şi temeinică, iar recursul, nefondat.
Din probele dosarului rezultă că reclamanta-intimată a realizat în lunile august – decembrie 1999, investiţii în sumă de 747.473.610 lei, pentru care a calculat la 31 decembrie 1999, o scutire de impozit pe profit, în baza art. 23 din Legea nr. 133/1999, în sumă de 284.039.972 lei.
La 15 iunie 2000, cu ocazia controlului efectuat de inspectori de specialitate ai Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Vâlcea s-a constatat că profitul contabilizat (scriptic) pentru perioada aplicării Legii nr. 133/1999 (1 august – 31 decembrie 1999), este sub nivelul valorii investiţiilor realizate, ceea ce sugerează că investiţiile respective au fost realizate, parţial, din alte resurse.
Prin recalcularea profitului şi a reducerii de impozit, conform actului normativ mai sus menţionat, pe perioada în discuţie, s-a stabilit, în final că scutirea pentru impozitul pe profit, pentru profitul înregistrat de reclamantă în intervalul 1 august – 31 decembrie 1999, în sumă de 263.563.387 lei, are drept corespondent un impozit pe profit de 100.154.078 lei, iar diferenţa de 183.885.885 lei a fost dedusă de societate în mod nejustificat.
Expertul contabil a stabilit, însă, că organele de control au avut în vedere profitul scriptic reflectat în bilaţul contabil din 31 decembrie 1999, nu profitul real, cum ar fi fost normal.
Or, conform datelor din balanţa de verificare a luniii decembrie 1999, profitul real al reclamantei pe perioada august - decembrie era mai mare cu 1.710.926.098 lei, decât cel scriptic, depăşind valoarea investiţiilor realizate, care au însumat 747.473.610 lei.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 133/1999, „Cota parte din profitul brut reinvestit de către întreprinzătorii mici şi mijlocii, nu se impozitează".
Raportând această facilitate la perioada de după intrarea în vigoare a legii, în funcţie de profitul real şi de cel reinvestit, rezultă că scutirea însumează 284.039.970 lei, iar nu 100.154.087 lei, cum au considerat organele de contencios fiscal.
În consecinţă, sentinţa curţii de apel este legală şi temeinică urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea, în nume propriu şi al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr. 152/F-C din 3 octombrie 2001, a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 591/2003. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 593/2003. Contencios. Recurs refuz acordare în... → |
|---|
