CSJ. Decizia nr. 628/2003. Contencios. întoarcerea executarii procesului verbal de control. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 628/2003
Dosar nr. 2225/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC M. SRL Dumbrava Roşie (Neamţ), în baza art. 404 C. proc. civ., a solicitat să se dispună întoarcerea executării cu privire la măsurile dispuse prin procesul-verbal de control nr. 1/c din 5 ianuarie 1996, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi în temeiul căruia societatea, ca debitor, a fost executată silit, pentru o creanţă la bugetul statului, în sumă de 68.644.944 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat prin Decizia nr. 46 din 21 martie 1998, a Curţii de Apel Bacău, irevocabilă, actul de control a fost anulat.
Cerând restabilirea situaţiei anterioare, reclamanta a solicitat restituirea sumei ce se cuvine la valoarea actualizată, suma urmând a se stabili prin calcul.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios, prin sentinţa nr. 53 din 30 aprilie 2002, a admis cererea de întoarcere a executării, în parte şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare procesului-verbal nr. 1 din 5 ianuarie 1996, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, act anulat prin sentinţa nr. 46 din 24 martie 1998, a Curţii de Apel Bacău, în sensul obligării organului emitent sus-menţionat, de a restitui reclamantei, suma de 68.644.814 lei virată la bugetul de stat.
A obligat intimata la 303.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxe şi s-a constatat că nu s-a făcut dovada cheltuielilor cu onorariul de avocat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 404 C. proc. civ., iar repunerea în situaţia anterioară urmează a se face pe baza valorii din titlul executor anulat.
Nu se poate dispune restituirea fondului la valoarea actualizată, întrucât printr-o hotărâre irevocabilă s-a stabilit asupra inadmisibilităţii actualizării.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, părţile au declarat recurs.
SC M. SRL, judeţul Neamţ, susţine că în mod greşit s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, întrucât termeiul juridic al retroactualizării sumei este definit; iniţial a fost art. 992 C. civ., iar în prezent art. 4041 C. proc. civ. şi nu s-a reţinut reaua-credinţă a pârâţilor.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, susţine că instanţa a interpretat în mod greşit dispoziţiile sentinţei nr 46 din 24 martie 1998, întrucât instanţa a anulat obligaţia de plată la bugetul de stat, a sumei de 68.644.844 lei, şi nu plata acestei sume.
După pronunţarea sentinţei, reclamanta a solicitat compensarea cu T.V.A. de rambursat la bugetul de stat, dar cu privire la 51.751.168 lei, compensare ce a avut loc, numai această sumă fiind plătită. Ulterior, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul declarat de Direcţia Finanţelor Publice Neamţ.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei în parte, în sensul că suma ce vizează a fi restituită, este de 51.751.168 lei şi 68.644.844 lei şi exonerarea de plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 303.000 lei.
Recursul reclamantei este nefondat, iar recursul declarat de pârâte este fondat în parte, potrivit celor ce se vor arăta.
Prin sentinţa nr. 46 din 24 martie 1998, a Curţii de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, sentinţă irevocabilă prin Decizia nr. 73 din 24 martie 1999, a Curţii Supreme de Justiţie, au fost anulate Decizia nr. 1153 din 18 noiembrie 1997, emisă de Ministerul Finanţelor, Decizia nr. 713 din 21 februarie 1996 şi procesul-verbal nr. 1/c din 5 ianuarie 1996, acte întocmite de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, pentru suma de 68.644.844 lei şi au fost obligate pârâtele să restituie taxa de timbru, în sumă de 2.073.969 lei şi să plătească cheltuieli de judecată, în sumă de 3.313.000 lei
Ulterior, societatea a formulat acţiune împotriva pârâtelor, prin care a cerut restituirea sumei la valoarea actualizată a 68.644.844 lei, impozit profit şi 2.073.969, lei taxe timbru.
Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 61 din 2 mai 2000, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să restituie reclamantei, suma de 633.994.468 lei, care reprezintă suma de 68.644.844 lei reactualizată şi 5 milioane lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanta a suferit un prejudiciu egal cu indicele de devalorizare în timp a sumei, iar pârâtei s-au înglobat nejustificat, prin folosirea sumei respective.
Prin Decizia nr. 373 din 30 mai 2001, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, s-a admis recursul declarat de pârâte şi s-a casat sentinţa şi în fond, s-a respins acţiunea.
S-a reţinut că anterior soluţionării acţiunii în anulare, societatea a solicitat să fie compensate aceste obligaţii fiscale, cu T.V.A. de rambursat, în sumă de 53.571.077 lei.
Faţă de data de 17 martie 1997, la care a solicitat compensarea, societatea a beneficiat de reducerea cu 50%, a majorărilor de întârziere, potrivit OG nr. 13/1996 şi OUG nr. 2/1997, astfel compensarea s-a efectuat în limita sumei 51.751.168 lei, conform procesului-verbal nr. 2357 din 25 martie 1997, încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ.
În raport cu această situaţie de fapt, dovedită cu înscrisurile depuse la dosar şi necontestate de către intimată, s-a apreciat că instanţa a greşit, recunoscând în baza art. 1 şi.11 din Legea nr. 29/1990, dreptul societăţii la recuperarea unei daune care nu a fost produsă de părţi.
Astfel, s-a constatat că recurenţii nu au procedat la executarea actelor de control pe care le-au întocmit.
Împrejurarea că societatea a executat în mod voluntar aceste acte, stingând obligaţiile sale fiscale, prin compensarea solicitată la 17 martie 1997, nu este consecinţa unui fapt juridic licit al pârâţilor, ca izvor de obligaţii, aşa încât în mod greşit a fost stabilită răspunderea lor pentru prejudiciul rezultat din devalorizarea în timp a sumei stabilite.
Pentru plata efectuată voluntar în baza actelor de control, societatea nu avea dreptul la reactualizarea sumei de 51.751.168 lei, în funcţie de indicele de inflaţie, nefiind îndeplinite cerinţele art. 932 şi 934 C. civ.
S-a reţinut că societatea nu a plătit din eroare suma compensată, pentru că din punct de vedere juridic datoria nu exista, cât timp nu au fost anulate actele de control.
Pe aceeaşi raţiune, nu poate fi reţinută reaua-credinţă a pârâţilor în acceptarea compensării, ca mod de stingere a obligaţiilor reciproce ale părţilor.
Admiterea acţiunii nu se justifica, întrucât nu s-a dovedit reaua-credinţă a pârâţilor în încasarea sumei de 51.751.168 lei şi nici refuzul acestora de a restitui suma respectivă, după anularea actelor de control.
Pentru taxele de timbru s-a reţinut că s-a dispus restituirea prin sentinţa nr. 46/1998, a Curţii de Apel Bacău, care constituie titlu executoriu.
La 20 martie 2001, SC M. SRL a formulat contestaţie în anulare, a deciziei nr. 373 din 30 ianuarie 2001, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., susţinându-se că instanţa de recurs a comis o gereşeală materială.
Prin Decizia nr. 3637 din 13 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a respins contestaţia, ca nefondată.
La 18 ianuarie 2002, societatea a formulat acţiune la Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin care, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ şi Ministerul Finanţelor, în baza art. 404 C. proc. civ., a solicitat întoarcerea executării dispusă prin procesul-verbal de control nr. 1/c din 5 ianuarie 1996, încheiat de prima pârâtă şi în temeiul căreia societatea, ca debitor a fost executată silit pentru o creanţă de 68.644.944 lei şi a cerut restituirea sumei, la valoarea actualizată.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 53 din 30 aprilie 2002, a admis cererea de întoarcere a executării, în parte şi restabilind situaţia anterioară procesului-verbal nr. 1 din 5 ianuarie 1996, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ, - act anulat prin sentinţa nr. 46 din 24 martie 1998, a Curţii de Apel Bacău – a obligat pe aceasta din urmă să restituie reclamantei suma de 68.644.814 lei, virată la bugetul de stat, cu 303.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a avut în vedere de instanţă, valoarea rezultată din titlul executor anulat.
Sentinţa este greşită în parte, respectiv suma ce urmează a fi restituită, este de 51.751.168 lei, plătită de reclamantă la data de 25 martie 1997, cu ocazia modului de aplicare a prevederilor OG nr. 3/1992, republicată şi concretizată prin procesul-verbal nr. 2357/1997 şi nr. 68.644.814 lei, presupus că a fost virată la bugetul de stat.
De apreciat, că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile sentinţei nr. 46 din 24 martie 1998, a Curţii de Apel Bacău, întrucât aici instanţa a anulat obligaţia de plată la bugetul de stat, a sumei de 68.644.844 lei, şi nu plata acestei sume.
La instituţia întoarcerii executării trebuie avută în vedere suma efectiv încasată, pentru a se dispune restabilirea situaţiei anterioare procesului-verbal nr. 1 din 5 ianuarie 1996, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ.
Sub acest aspect, recursul declarat de pârâte urmează a fi admis, în baza art. 312 C. proc. civ. şi a se casa în parte sentinţa, în sensul că urmează a fi restituită suma de 51.751.168 lei, şi nu 68.644.844 lei, menţinându-se celelalte dispoziţii.
Faţă de soluţia de admitere în parte a acţiunii, în baza art. 274 C. proc. civ., instanţa în mod legal a obligat pârâtele la 303.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Există autoritate de lucru judecat în ce priveşte modul de soluţionare a sumei reactualizate, astfel că recursul societăţii fiind nefondat, urmează a fi respins, reluarea criticii prin reaua-credinţă a pârâţilor neavând relevanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC M. SRL, judeţul Neamţ, împotriva sentintinţei civile nr. 53 din 30 aprilie 2002, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Admite recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice.
Casează sentinţa, în parte, în sensul că urmează a fi restituită suma de 51.751.168 lei, şi nu 68.644.844 lei. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 625/2003. Contencios. Anularea vizei de iesire... | CSJ. Decizia nr. 629/2003. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
