CSJ. Decizia nr. 629/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 629/2003
Dosar nr. 2227/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 august 2001, Centrul de Perfecţionare a Personalului din Marina Civilă şi Calificare Personal Exploatare Portuară Constanţa a solicitat anularea deciziei nr. 1069 din 17 iulie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice şi a procesului-verbal încheiat de Administraţia Financiară şi Trezoreria municipiului Constanţa, la data de 23 februarie 2001, prin care a fost obligat să vireze la bugetul statului suma de 651.667.089 lei, reprezentând T.V.A. şi 585.662.002 lei, majorări de întârziere.
Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării actului administrativ, până la soluţionarea acţiunii, în baza dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că în urma controlului efectuat de Administraţia Finanţelor Publice Constanţa s-a stabilit că reclamanta a realizat venituri din publicitate din cadrul televiziunii, fapt pentru care în conformitate cu pct. 2-3 din HG nr. 401/2000, s-a procedat la colectarea T.V.A. asupra acestor venituri, în sumă de 651.667.082 lei şi majorări de întârziere de 585.662.002 lei.
Reclamanta a contestat măsura luată de organele fiscale, motivând că potrivit art. 3 şi 6 din OG nr. 3/1992, art. 6 din OG nr. 34/1997 şi pct. 2.3 din HG nr. 512/1998, este scutită de plata T.V.A.
Ministerul Finanţelor Publice, prin Decizia nr. 1069 din 16 iulie 2001, a respins ca neîntemeiată contestaţia reclamantei
Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, apreciind că reţinerea sumei în litigiu ar provoca reclamantei, o vătămare iminentă şi ireparabilă, la data de 10 septembrie 2002, a admis cererea de suspendare, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 29/1990.
La termenul de judecată din 25 octombrie 2001, reclamanta şi-a completat petitul acţiunii, solicitând aceleiaşi pârâte, restituirea sumei de 772.261.968 lei, reţinută la executarea titlului.
Aceiaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 95/CA din 27 iunie 2002, a admis acţiunea, a anulat în parte procesul-verbal încheiat la 23 februarie 2001, precum şi Decizia nr. 1069/2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, constatând că reclamanta datorează bugetului de stat, suma de 464.647.391 lei, din care 246.642.635 lei, reprezentând T.V.A. şi 218.008.756 lei, majorări de întârziere.
Totodată, a obligat pârâtul să restituie reclamantului, suma de 307.614.577 lei, reţinută în baza procesului-verbal de impunere.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a dispus efectuarea unei expertize prin care să stabilească sumele obţinute de reclamantă din activitatea din publicitate şi în consecinţă, suma datorată cu titlu de T.V.A. şi majorări de întârziere.
Din concluziile raportului de expertiză, instanţa a reţinut că reclamantul este plătitor de T.V.A., şi pentru activitatea de reclamă şi publicitate desfăşurată în cadrul departamentului de televiziune, în perioada 1996 – 2000, datorează suma de 246.642.633 lei, cu titlu de T.V.A. şi 218.008.756 lei, majorări de întârziere.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs Ministerul Finanţelor Publice, considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că Administraţia Finanţelor Publice Constanţa, autoritatea emitentă a actului administrativ criticat, nu a fost citată şi nu a figurat ca parte în proces, astfel că hotărârea nu îi poate fi opozabilă.
Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond, şi pentru faptul că a pronunţat sentinţa, bazându-se numai pe concluziile expertului, fără a ţine cont şi de celelalte probatorii existente în dosarul cauzei.
Recursul este fondat, în sensul celor ce urmează.
În judecarea recursului s-a pus în discuţie soluţionarea cauzei, în contradictoriu cu Administraţia Financiară şi Trezoreria municipiului Constanţa, organul administrativ emitent al procesului-verbal încheiat la 23 februarie 2001, ce a fost contestat prin acţiune.
Potrivit dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri, decât după citarea sau înfăţişarea părţilor.
Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 10 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului adminisrativ, cu referire la art. 18 din aceiaşi lege.
Prin urmare, acţiunea în contencios administrativ se formulează şi se soluţionează în contradictoriu cu autoritatea publică emitentă a actului contestat, această autoritate fiind subiect al raportului juridic administrativ şi având calitate procesuală pasivă.
În cauză, prin sentinţa atacată, a fost desfiinţată atât Decizia Ministerului Finanţelor Publice, cât şi procesul-verbal de control întocmit de Administraţia Financiară şi Trezoreria municipiului Constanţa.
Din actele dosarului rezultă, însă, că autoritatea administrativă de la care emană actul de constatare anulat prin hotărârea atacată, nu a figurat ca parte.
În aceste condiţii, pentru asigurarea principiului contradictorialităţii şi a opozabilităţii hotărârii, este necesară citarea Administraţiei Financiare şi a Trezoreriei municipiului Constanţa.
În consecinţă, pentru cele ce preced, recursul a fost admis, a fost casată hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de trimitere urmează să examineze, sub forma unor apărări de fond, şi criticile formulate prin cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 95/CA a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa, cu trimitere spre rejudecare, la aceiaşi instanţă.
Pronunţată in şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 628/2003. Contencios. întoarcerea executarii... | CSJ. Decizia nr. 63/2003. Contencios. Pensie. Recurs → |
|---|
