CSJ. Decizia nr. 630/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 630/2003
Dosar nr. 2229/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2303 din 4 mai 2000 la Curtea de Apel Bacău, reclamanta SC A. SA Bacău a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor, anularea deciziei nr. 633 din 17 aprilie 2000, ca nelegală, cu consecinţa scutirii de la plata majorărilor de întârziere în sumă de 1.009.572.880 lei, în temeiul OUG nr. 68/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 17 pronunţată la 14 noiembrie 2000, Curtea de Apel Bacău, a admis acţiunea, a desfiinţat actul atacat şi a exonerat reclamanta de plata majorărilor de întârziere.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs D.G.F.P.C.F.S. Bacău, iar prin Decizia nr. 4012 din 4 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, s-a casat cauza spre rejudecare, reţinându-se în considerente că este necesară examinarea tuturor ordinelor de plată ale societăţii pentru stabilirea destinaţiei şi ordinea stingerii obligaţiilor bugetare.
Cauza a fost înregistrată la 4 februarie 2002 la Curtea de Apel Bacău sub nr. 771 şi, potrivit deciziei de casare, instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Examinând cauza în raport şi de această probă, instanţa a constatat în fapt că prin procesul-verbal nr. 3693 din 29 noiembrie 1999, organele de control ale serviciului impozite şi taxe - persoane juridice din cadrul Administraţiei Financiare Bacău, au constatat că reclamanta datorează majorări de întârziere pentru neplata în termen a T.V.A., a impozitului pe profit, a accizelor stabilite la data de 26 ianuarie 1999, în sumă de 1.009.572.880 lei, compusă din 279.648.301 lei majorări calculate la 4 martie 1998; 214.823.796 lei, reprezentând majorări calculate între data constatării debitelor şi data aprobării eşalonării, respectiv 7 aprilie 1998 – 4 aprilie 1998; 227.214.804 lei, reprezentând majorări calculate pentru debitele datorate la 31 august 1998 şi 287.785.979 lei, majorări calculate pentru înlesnirea la plată anterior procesului-verbal nr. 164 din 22 ianuarie 1999.
În drept, instanţa de fond a reţinut că în urma verificării efectuate de organele de control financiar, reclamanta nu a virat la bugetul statului majorările de întârziere în cotă de 0,05%, stabilite în baza prevederilor art. 83 din OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare asupra debitelor reprezentând impozit pe profit, T.V.A., accize, eşalonate la plată, pentru perioada în care s-a acordat înlesnirea la plată, în sumă de 287.785.979 lei.
De asemenea, s-au reţinut şi prevederile art. 4 din OUG nr. 68/1999 privind stimularea plăţii obligaţiilor faţă de bugetul de stat care precizează că „majorările de întârziere prevăzute la art. 3 se scutesc la plată dacă debitele restante la data de 30 aprilie 1999 care le-a generat, reprezentând impozite, taxe sau alte venituri la bugetul de stat, au fost achitate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe sau se vor achita până la data de 31 august 1999.
Pentru a putea beneficia de facilitatea scutirii la plată a majorărilor de întârziere pentru debitele restante datorate până la 30 aprilie 1999, reclamanta avea obligaţia să achite pe lângă debitele restante şi majorările de întârziere în conformitate cu HG nr. 1461/1996, în cotă de 0,05% pentru fiecare zi calendaristică, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta SC A. SA Bacău, invocând nelegalitatea şi netemeinicia acesteia.
În motivarea recursului s-a susţinut că sentinţa pronunţată depăşeşte cadrul îndrumărilor date de Curtea Supremă de Justiţie, în sensul că adaugă o condiţie în plus, de a cărei îndeplinire depinde scutirea de plata majorărilor de întârziere – în cotă de 0,05%, în sumă de 287.785.974 lei, stabilite în conformitate cu prevederile HG nr. 1461/1996.
Legat de acest aspect, recurenta a precizat că instanţa supremă nu a avut în vedere această condiţie, justificat de faptul că n-ar mai fi fost necesară casarea şi rejudecarea cauzei.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile alin. (1) art. 4 din OUG nr. 68/1999, modificată şi completată prin OUG nr. 108/1999.
Potrivit acestor prevederi, scutirea de plată a majorărilor de întârziere este condiţionată de achitarea debitelor restante la data de 30 aprilie 1999 sau până la 31 august 1999, ori din raportul de expertiză a rezultat că societatea a achitat până la 30 aprilie 1999 toate debitele, în sumă de 6.416.077.884 lei.
Recursul este nefondat.
Curtea urmează să reţină că instanţa de fond a făcut o interpretare corectă a dispoziţiilor legale aplicabile la momentul controlului, de organele financiare.
Rezultă că, potrivit O.M.F. nr. 83/1997, pentru aplicarea prevederilor art. 83 din OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare „pe perioada de acordare de către organele competente a înlesnirilor la plată a obligaţiilor bugetare, respectiv amânarea şi eşalonarea la plată, se vor calcula majorări de întârziere în cote de 0,05% pentru fiecare zi calendaristică a acelei perioade".
Aceste majorări au fost stabilite conform HG 146/1996, în sumă de 287.785.949 lei şi cum recurenta nu le-a achitat până la 30 aprilie 1999, ea nu poate beneficia de scutirea la plată a majorărilor de 1.009.572.880 lei.
Susţinerea recurentei că suma a fost inclusă în majorările de 1.009.572.880 lei, nu a fost dovedită, astfel că în mod întemeiat s-a reţinut că nu beneficiază de facilităţile acordate în temeiul OUG nr. 68/1999.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Bacău împotriva sentinţei civile nr. 58 din 14 mai 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 63/2003. Contencios. Pensie. Recurs | CSJ. Decizia nr. 631/2003. Contencios → |
|---|
