CSJ. Decizia nr. 65/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform D.L.118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 65/2003
Dosar nr. 1780/2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 august 2000, reclamantul V.N. a chemat în judecată Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială Mehedinţi, solicitând anularea adresei nr. 20347 din 26 iulie 2000 şi obligarea pârâtei să-i acorde pensie de urmaş al deţinutului public V.D., tatăl său, decedat în 1984.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că în perioada când el era minor, anii 1950 – 1956, tatăl său a executat o pedeapsă privativă de libertate, în calitate de deţinut politic, astfel încât sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) din Decretul-lege nr. 118/1990.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, prin sentinţa nr. 675 din 8 decembrie 2000, reţinând în esenţă faptul că reclamantul, fiind major, nu poate beneficia de dispoziţiile reparatorii prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Prin Decizia nr. 3567 din 8 noiembrie 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul şi a casat sentinţa atacată, trimiţând cauza spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, pentru a examina şi a se pronunţa asupra cererii reclamantului, de precizare a acţiunii, privind acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, în calitate de deţinut politic şi nu de urmaş de deţinut politic.
În fond după casare, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul nu poate beneficia de drepturile stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990, situaţia sa neregăsindu-se în cazurile prevăzute limitativ de actul normativ sus-menţionat.
Împrejurarea că organele de poliţie din judeţul Mehedinţi au reţinut în anul 1984 că reclamantul a efectuat dese deplasări în Iugoslavia şi a desfăşurat activităţi comerciale nu reprezintă o persecuţie politică, nefăcându-se dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul V.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a interpretat greşit actul emis în 1984. de organele de securitate din judeţul Mehedinţi. prin care i s-au adus acuzaţii nefondate, infirmate prin procesul-verbal de percheziţie încheiat la 15 iunie 1984.
De asemenea, instanţa a omis să se pronunţe asupra perioadei 1950 – 1956, când reclamantul, minor fiind, a suferit datorită absenţei tatălui, deţinut politic.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Prin Decretul-lege nr. 118/1990, cu modificările şi completările ulterioare, sunt acordate unele drepturi anumitor categorii de persoane persecutate din motive politice şi anume: celor care au executat o pedeapsă privativă de libertate sau au fost lipsiţi de libertate în baza unor mandate de arestare preventivă pentru infracţiuni politice ori în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări, celor internaţi în spitale de psihiatrie, celor care au avut stabilit domiciliu obligatoriu ori au fost strămutaţi într-o altă localitate.
Potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, în cazul celor decedaţi, urmaşii acestora au dreptul la pensie de urmaş, în condiţiile legii. Aşadar, urmaşii persoanelor persecutate din motive politice pot beneficia de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990, cu respectarea prevederilor legale privind pensiile de asigurări sociale.
Pârâta a respins în mod justificat solicitarea reclamantului, reţinând că acesta nu are calitatea de „urmaş", astfel cum este ea reglementată de Legea nr. 3/1977, privind pensiile, în vigoare la data formulării cererii.
Cât priveşte cel de-al doilea aspect, persecuţia politică pe care ar fi suportat-o însuşi reclamantul, probele administrate nu au relevat o astfel de situaţie, care să se regăsească printre cazurile prevăzute strict şi limitativ de art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990.
Prin raportul despre care se face vorbire, chiar dacă se face o caracterizare negativă a conduitei reclamantului, se propune suspendarea permisului pentru micul trafic în Iugoslavia. Acest document nefiind urmat de alte măsuri care să se încadreze în situaţiile enumerate de Decretul-lege nr. 118/1990, nu poate justifica cererea reclamantului de a fi considerat persecutat politic şi de a i se acorda drepturile prevăzute de acest act normativ.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul declarat de V.N., împotriva sentinţei civile nr. 125 din 19 aprilie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 649/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 651/2003. Contencios. Recurs anulare Ordin emis... → |
|---|
