CSJ. Decizia nr. 651/2003. Contencios. Recurs anulare Ordin emis de Ministerul Administratiei Publice. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 651/2003
Dosar nr. 39/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 29 martie 2001, reclamanta B.S. a solicitat instanţei, ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei Publice, să dispună anularea Ordinului nr. 101/2001, emis de pârât şi pe cale de consecinţă, continuarea raporturilor de serviciu în funcţia publică de execuţie avută la data de 29 decembrie 2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul nr. 101 din 13 februarie 2001, Ministerul Administraţiei Publice a dispus încetarea raporturilor de serviciu din funcţia publică de execuţie de consilier cls. I, gr. I, categoria A, începând cu data de 13 februarie 2001, ca urmare a nepromovării testului profesional, susţinut în vederea preluării prin transfer la Ministerul Administraţiei Publice, conform art. 23 alin. (1) din HG nr. 8/2001, neoferindu-i nici un alt loc de muncă.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1504 din 12 noiembrie 2001, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, cu motivarea că la baza actului administrativ contestat au stat dispoziţiile art. 92 din Legea nr. 188/1999, conform cărora instituţia publică şi-a încetat activitatea, reclamanta păstrându-şi gradul şi clasa avută anterior, dar nu şi funcţia de director, care nu reprezintă un drept recunoscut de lege, în sensul Legii nr. 29/1990, ci o simplă vocaţie.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că instanţa în mod eronat a reţinut că aceasta a contestat actul administrativ de eliberare din funcţia de director, obiectul acţiunii introductive de instanţă fiind, însă, contestarea ordinului de încetare a raporturilor de serviciu, din funcţia de execuţie publică, fără oferirea unui alt post corespunzător.
A mai arătat recurenta că a fost vătămată în drepturile sale, deoarece la încetarea raporturilor de serviciu, pârâtul nu i-a oferit nici un alt loc de muncă, corespunzător pregătirii sale, conform art. 13 din Legea nr. 188/1999.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin Ordinul nr. 101 din 13 februarie 2001, emis de Ministerul Administraţiei Publice, reclamantei B.S. i-au încetat raporturile de serviciu din funcţia publică de execuţie cls. I, gr. I, categoria A.
Potrivit art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999, conducătorul autorităţii publice va dispune eliberarea din funcţie a funcţionarului public, în situaţia în care autoritatea publică îşi reduce personalul, ca urmare a reorganizării, prin reducerea unor posturi, de natura celui ocupat de funcţionarul public şi acesta refuză oferta Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Obligaţia autorităţii publice putea fi considerată ca fiind îndeplinită, numai în cazul în care, neavând în statul de funcţii propriu, un post liber corespunzător, oferea reclamantei orice alt post pus la dispoziţie de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Instanţa învestită cu soluţionarea cererii reclamantei avea obligaţia să administreze probe din care să rezultă că pârâtul a întreprins toate măsurile legale prevăzute de Legea nr. 188/1999 şi să dovedească oferirea unui post de natura celui ocupat de reclamantă şi pe care aceasta l-a refuzat.
Pe de altă parte, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că recurentei-reclamante nu i-a fost lezat un drept recunoscut de lege, făcând referire, din eroare, la cererea reclamantei de a păstra postul de director, care este, într-adevăr, o vocaţie, şi nu un drept, ori aceasta a contestat ordinul emis de pârâtă, prin care i-au încetat raporturile de serviciu în funcţia publică de execuţie, cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 188/1999.
Astfel, apare necesară completarea materialului probator, care să dovedească faptul că pârâtul împreună cu Agenţia Naţională a funcţionarilor publici au prezentat o ofertă reclamantei şi pe care aceasta a refuzat-o nejustificat, situaţie în care pârâtul ar fi fost îndreptăţit să dispună încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantei, conform art. 92 lit. d) din Legea nr. 188/1999.
În raport cu cele ce preced, recursul se vădeşte fondat şi urmează a fi admis, casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare, pentru completarea materialului probator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.S., împotriva sentinţei civile nr. 1504 din 12 noiembrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 65/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 653/2003. Contencios. Recurs decizie Comisie.... → |
|---|
