CSJ. Decizia nr. 653/2003. Contencios. Recurs decizie Comisie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 653/2003
Dosar nr. 51/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 1633/2001, reclamantul T.V., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei – Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, pentru desfiinţarea deciziei nr. 993/2000, emisă de comisia citată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin această decizie i s-a respins reclamantului cererea depusă la 20 iunie 2000, în mod nejustificat şi solicită să i se recunoască în temeiul OUG nr. 214/1999, calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Prin sentinţa nr. 1400 din 23 octombrie 2001, s-a respins excepţia de tardivitate invocată de pârâtul Ministerul de Justiţie.
S-a respins ca nefondată, acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere:
OUG nr. 214/1999 în art. 1, 2, şi 3, prevede în mod expres şi limitativ care sunt situaţiile care pot duce la constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Actul normativ face trimitere la condamnare sau măsuri administrative abuzive din motive politice, ceea ce în cazul reclamantului nu se confirmă.
Documentele depuse la comisie nu au îndreptăţit recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţă.
De altfel, în nota depusă de reclamant la dosar, la 23 octombrie 2001, rezultă că a făcut demersuri la Guvern şi la alte autorităţi, pentru modificarea OUG nr. 214/1999, apreciind ca din Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, să facă parte şi doi membri ai Asociaţiei Foştilor Persecutaţi Politic, al cărei preşedinte este şi că membrii acestei asociaţii ar trebui să beneficieze de calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul T.V., criticând-o astfel:
În anul 1958, luna mai, a fost dat afară din armată, ca „necorespunzător politic", ceea ce se încadrează în prevederile art. 1, 2 şi 3 din OUG nr. 214/1999.
La comisie a depus documentaţia necesară şi cu toate acestea, i s-a respins cererea.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Recurentul a afirmat că a fost trecut în rezervă, pentru că nu a corespuns din punct de vedere politic, în plus că s-au exercitat presiuni asupra sa să se înscrie în P.C.R. şi să meargă în U.R.S.S. la Academia Militară şi din cauza refuzurilor a fost persecutat politic.
Instanţa de fond nu a pus în vedere reclamantului să-şi completeze probele, în sensul celor susţinute mai sus.
În plus, nu s-a analizat sentinţa nr. 157 din 27 august 1990 a Comisiei Judeţene Iaşi pentru aplicarea Legii nr. 118/1990, prin care i s-a recunoscut o vechime în muncă de 8 ani, zece luni şi 19 zile, conform art. 1 alin. (2) Decretul-lege nr. 118/1990 – pentru detenţia de 5 ani, 11 luni şi 3 zile, din condamnarea penală de 7 ani închisoare, pentru „uneltire contra ordinii sociale" – Tribunalul Militar Bucureşti, sentinţa penală nr. 562 din 24 martie 1951.
Pentru considerentele expuse, se va admite recursul, se va casa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de T.V., împotriva sentinţei civile nr. 1400 din 23 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceliaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 651/2003. Contencios. Recurs anulare Ordin emis... | CSJ. Decizia nr. 656/2003. Contencios. Recurs anulare act... → |
|---|
