CSJ. Decizia nr. 661/2003. Contencios. Anulare acte control D.G.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 661/2003
Dosar nr. 2244/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2582/2002, reclamanta SC T.P. SA Şura Mică, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Regională Vamală Braşov, a solicitat anularea deciziei nr. 302 din 9 mai 2002, emisă de Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, a actelor constatatoare nr. 48 - 59 din 18 februarie 2002 şi a procesului-verbal de control din 19 februarie 2002, al Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Braşov, cu consecinţa exonerării reclamantei, de plata obligaţiilor vamale, T.V.A., majorări de întârziere stabilite prin actele atacate.
În motivarea acţiunii, a arătat că actul de control, actele constatatoare, cât şi Decizia emisă de Ministerul Finanţelor Publice, sunt nelegale şi netemeinice, întrucât, pentru utilajele aduse în România, societatea a acceptat plata facturilor, însă nu a plătit taxele vamale, încadrându-se în art. 22 din Legea nr. 133/1999.
Utilajele au fost achitate furnizorului extern, din fondurile societăţii, prin înmânare de acţiuni, procedură legală.
Prin sentinţa civilă nr. 119/2002, s-a admis acţiunea formulată de reclamantă, s-a anulat Decizia nr. 302 din 9 mai 2002, a Ministerului Finanţelor Publice şi implicit, actele constatatatoare nr. 48 - 59 din 18 februarie 2002, ale Direcţiei Regionale Vamale Interjudeţene Braşov, exonerând pe reclamantă de plata taxelor vamale, T.V.A. şi majorări de întârziere stabilite prin actele atacate.
Au fost obligaţi pârâţii, la cheltuieli de judecată, în sumă de 40.033.000 lei.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele:
Potrivit art. 22 din Legea nr. 133/1999, privind stimularea întreprinzătorilor privaţi, pentru „înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinzătorilor mici şi mijlocii", întreprinderile menţionate sunt scutite de plata taxelor vamale, pentru maşinile, instalaţiile, echipamentele industriale, know-how, care se importă, în vederea dezvoltării activităţii proprii de producţie şi servicii şi se acordă din fonduri sau din credite obţinute de la bănci româneşti sau străine.
Legea nu dispune ca fondurile proprii să fie doar disponibile în cont, ci permite beneficiarului să facă dovada achitării, prin orice mijloc de plată, conform art. 19 din Legea nr. 31/1990, republicată.
Acţiunea este definită ca un titlu de valoare, ea putând fi gajată în orice fel de garanţie dată şi poate fi remisă ca plată, având o valoare nominală.
Acţiunile se pot vinde şi cumpăra, prin simpla înscriere făcută în Registrul acţionarilor.
În speţă, s-a făcut dovada achitării către furnizori, a preţului utilajelor cu acţiuni, deci din fondurile proprii, astfel că beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 133/1999, astfel că în mod eronat organele de control au reţinut în sarcina reclamantei, obligaţii vamale şi majorări de întârziere, plus T.V.A.
Împotriva sentinţei au formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu, pentru Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice, a criticat sentinţa astfel:
Prin hotărârea A.G.A., a societăţii intimate, din 5 august 1999, s-a hotărât majorarea capitalului social, cu valoarea utilajelor importate, prin emitere de acţiuni, ca modalitate de plată a utilajelor importate, în vederea solicitării facilităţilor fiscale prevăzute de Legea nr. 133/1999.
Hotărârea A.G.A. nu poate produce efecte juridice, atâta timp, cât Legea nr. 133/1999 prevede în mod imperativ, care sunt modalităţile de plată pentru utilaje importate de contribuabil, pentru a beneficia de facilităţi fiscale.
Au fost încălcate prevederile art. 205 din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia capitalul social al societăţii pe acţiuni se poate mări prin emisiune de acţiuni noi sau prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente, în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau natură.
Prin A.G.A., a societăţii intimate, s-a stabilit majorarea capitalului social, cu valoarea aportului în natură – utilajele importate, iar această operaţiune trebuia înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului.
S-a încălcat şi dispoziţia art. 22 din Legea nr. 133/1999, în sensul că se prevede beneficiul facilităţilor fiscale – taxe vamale, centru maşini, instalaţii, echipamente industriale, know-how, importate în vederea dezvoltării activităţii de producţie, numai dacă se achită din fondurile proprii ale agentului economic sau din credite obţinute de la bănci româneşti sau străine.
În cazul în speţă, sumele achitate provin din alte surse, astfel că nu se pot acorda facilităţile fiscale, conform Legii nr. 133/1999.
Analizându-se actele dosarului, constată:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că pentru a beneficia de facilităţile fiscale conform Legii nr. 133/1999, este necesară realizarea cumulativă a două condiţii: agentul economic vizat să achite bunurile dobândite, în vederea dezvoltării activităţii sale şi să facă plata din fonduri proprii sau din credite.
Textul se referă la fonduri proprii, fără a distinge între lichidităţi sau fonduri atrase de la acţionari, prin majorarea capitalului social, astfel că aplicarea art. 22 din legea citată, este operată.
Fondurile puse la dispoziţia societăţii de acţionari pentru capitalul social (inclusiv aportul în natură), nu pot fi considerate altfel, decât fonduri proprii, şi nu fonduri atrase de la terţi.
Transferul acţiunilor corespunzătoare preţului bunului, către acţionarul străin s-a înregistrat în Registrul acţionarilor, fiind realizată şi condiţia formată.
Aşa fiind şi pentru considerentele expuse, recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.
Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, a criticat sentinţa astfel:
Instanţa de fond a pronunţat sentinţa, cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu a fost citată conform art. 1141 alin. (3) C. proc. civ.
Încălcarea dispoziţiilor vamale atrage după sine plata obligaţiunilor, dar şi a majorărilor de întârziere.
Organele vamale au stabilit că societatea nu beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 22 din Legea nr. 133/1999, întrucât utilajele importate nu au fost achitate din fonduri proprii sau din credite obţinute, ci constituie aport în natură la capitalul societăţii.
Societatea nu şi-a achitat obligaţiile faţă de furnizor, prin plata efectivă a bunurilor primite, fie din surse proprii – de exemplu disponibilul din cont, fie din credite obţinute de la bănci, ci a emis acţiuni şi a mărit capitalul social, cu contravaloarea acestor utilaje – nu s-a perfectat un raport juridic de vânzare-cumpărare, caz în care erau aplicabile prevederile art. 22 din Legea nr. 133/1999.
Majorările de întârziere reprezintă măsura accesorie în raport cu debitul, prin contestaţie, societatea neobiectând asupra acestora.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului, constată:
Atâta vreme, cât Direcţia Generală a Vămilor este reprezentată în teritoriu de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, fiind atacată Decizia Ministerului Finanţelor Publice şi actele constatatoare nr. 48 – 59, întocmite de organele vamale din cadrul Direcţiei regionale, inclusiv procesul-verbal din 19 februarie 2002, în proces, ca părţi, au figurat Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, astfel că nu se poate susţine că s-ar fi soluţionat cauza, cu lipsă de procedură.
Cu privire la acordarea facilităţilor conform art. 22 din Legea nr. 133/1999, s-a răspuns în motivarea recursului Ministerului Finanţelor Publice.
Întrucât s-a soluţionat cauza prin anularea actelor contestatoare, a procesului-verbal şi a deciziei Ministerului Finanţelor Publice, prin anularea debitelor, majorările constituind o măsură accesorie privind obligaţiile principale, au urmat soarta acestora, dispunându-se exonerarea.
Constatându-se că nu sunt motive care să ducă la casare, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Sibiu, în numele şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi de către Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Braşov, în numele şi pentru Direcţia Generală a Vămilor, împotriva sentinţei civile nr. 119 din 5 iunie 2002, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 66/2003. Contencios. Anularea deciziei C.N.A.... | CSJ. Decizia nr. 67/2003. Contencios.. Stabilirea competenţei → |
|---|
