CSJ. Decizia nr. 7/2003. Contencios. Recurs anulare decizie D.G.F.P.a judetului Teleorman. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 7/2003
Dosar nr. 92/2002
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 27 februarie 2001 la Tribunalul Teleorman, reclamantul T.F. avocat titular al Cabinetului individual de avocatură F.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Teleorman, anularea deciziei nr. 14 din 12 ianuarie 2001 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins contestaţia referitoare la sumele de 6.424.800 lei reprezentând impozit pe venitul profesional de avocat şi 1.031.231 lei majorări de întârziere aferente, stabilite în sarcina sa.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, s-a menţinut în sarcina sa obligaţia achitării la bugetul statului a sumelor menţionate deoarece, fiind deţinător al unui certificat de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, este scutit de impozit pe venitul profesional, conform Legii nr. 42/1990 cu modificările şi completările ulterioare.
Tribunalul Teleorman, prin sentinţa civilă nr. 548 din 23 aprilie 2001, în considerarea dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. în redactarea de la acea dată şi-a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Judecând în fond pricina, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1439 din 29 octombrie 2001, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, au fost abrogate actele normative care reglementau scutiri sau reduceri la plata impozitului pe venit, respectiv a impozitului pe salariu pentru anumite categorii de persoane precizate expres în legi seciale, iar dispoziţiile acestei ordonanţe art. 6 lit. h) şi art. 15 alin. (3) nu prevăd o asemenea scutire.
Recurentul T.F. a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinţei, reiterând sumar susţinerile din acţiune potrivit cărora, conform Legii nr. 42/1990, beneficiază de scutire de impozitul pe venit care nu este acelaşi lucru cu salariul.
Analizând critica formulată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu reglementările legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, recurentul invocă Legea nr. 42/1990 care, în opinia sa, prevede printre alte facilităţi şi scutirea de impozit pe venitul obţinut din exercitarea unei meserii sau profesii pe cont propriu.
Este adevărat că acest act normativ prevedea anumite facilităţi la plata impozitului însă acestea vizau impozitul pe salarii, art. 11 alin. (2) din Legea nr. 42/1990, iar respectivele dispoziţii au fost expres abrogate prin OG nr. 73/1999.
În materia scutirilor la impozitul pe venit, prin dispoziţiile art. 6 din OG nr. 73/1999 în vigoare la acea dată s-au prevăzut expres şi limitativ categoriile de venituri scutite la plata impozitului.
Or, la lit. h) din articolul mai sus invocat – menţionat şi de către prima instanţă – s-a dispus că sunt exceptate de la plata impozitului strict avantajele în bani şi / sau natură obţinute datorită calităţii de luptător pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 şi nu cele obţinute din exercitarea unei profesii sau meserii independente.
Neîncadrându-se în categoria veniturilor exceptate de la plata impozitului rezultă că, în mod legal, organele fiscale au stabilit în sarcina recurentului-reclamant un impozit pe venit şi majorările aferente.
Ca atare, situaţia de fapt fiind reţinută exact de către instanţa de fond care a aplicat corect reglementările normative în materie, hotărârea recurată este legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.F. împotriva sentinţei civile nr. 1439 din 29 octombrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 699/2003. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7/2003. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
