CSJ. Decizia nr. 730/2003. Contencios. Anulare decizie a presedintelui A.N.R.G.N. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 730/2003
Dosar nr. 2689/2002
Şedinţa publică din 21 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
SC A. SA Slobozia, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, a solicitat anularea deciziei nr. 493/2000, emisă de pârâtă şi suspendarea executării, până la soluţionarea cauzei.
Reclamanta a arătat că prin Decizia contestată, i s-a retras acreditarea de consumator eligibil de gaze naturale, calitate pe care ea o dobândise în anul 2001, prin Decizia nr. 147/2001, astfel că a fost vătămată într-un drept legitim.
Conform noului Regulament adoptat prin Decizia nr. 946/2001, a depus cererea nr. 1103 din 15 februarie 2002, prin care a solicitat reconfirmarea acreditării pentru anul 2002, iar prin Decizia nr. 419 din 14 martie 2002, cererea i-a fost respinsă. Ulterior emiterii acestei decizii, se emite Decizia nr. 493 din 18 aprilie 2002, prin care se retrage acreditarea de consumator eligibil de gaze naturale, a societăţii. Noul Regulament nu prevede o procedură privind emiterea a două decizii, una de respingere a cererii de reacreditare (Decizia nr. 419 din 14 martie 2002) şi una privind retragerea acreditării (Decizia nr. 493 din 18 aprilie 2002). Emiţându-se prima decizie, care nu este prevăzută de Regulament, reclamanta a fost în situaţia de a nu se înscrie în lista provizorie, potrivit procedurii prevăzute de art. 29 din Regulament.
Ultima decizie este nelegală. Societatea a depus o cerere de reconfirmare în perioada 1 - 20 februarie 2002, aşa cum prevede art. 24 din Regulament (cererea nr. 1103 din 15 februarie 2002) ,la care a ataşat documentul cerut de art. 21 alin.(1), respectiv certificatul constatator emis de Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Ialomiţa. Această cerinţă, fiind îndeplinită, reclamanta putea fi înscrisă în lista provizorie, aşa cum s-a întâmplat în fapt şi nu era cazul să se depună raportul individual, aşa cum prevede art. 25 alin. (1), deoarece reclamanta avea deja calitatea de consumator eligibil din 2001.
Se precizează că ea nu avea obligaţia depunerii documentelor prevăzute de art. 19 pct. 5 din Regulament, respectiv adresa de confirmare din partea furnizorilor de gaze naturale, a datoriilor amânate, scutite sau reeşalonate la plată.
Pârâta putea lua la cunoştinţă, în intervalul 16 - 20 martie 2002, de neîndeplinirea unuia din criteriile de eligibilitate. Prin emiterea deciziei nr. 419 din 14 martie 2002, reclamanta nu a fost înscrisă în lista provizorie; prin aceasta, pârâta a încălcat dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Regulament.
Invocarea de pârâtă ca motiv pentru retragerea acreditării reclamantei, faptul că avea datorii către furnizorul de gaze şi nu au fost perfectate actele de reeşalonare a datoriilor, nu poate fi primită, pentru că pârâta nu a respectat toate etapele prevăzute de Regulament, pentru soluţionarea cererii acesteia, iar prin Decizia nr. 1190/2002, a Curţii Supreme de Justiţie, reclamanta a fost exonerată de plata sumei de 69.037.765.315 lei, către furnizorul de gaz – SC D.S.SA şi cu aceasta s-a încheiat la 10 aprilie 2002, convenţia nr. 14/2002, pentru reeşalonarea datoriilor.
Acordul pentru eşalonarea datoriei s-a concrecizat şi cu furnizorul de gaze S.N.T.G.N. T. SA, prin convenţia nr. 3491 din 19 aprilie 2002, iar depunerea ei, fără a fi legalizată, nu duce la respingerea cererii reclamantei.
În consecinţă, se solicită admiterea acţiunilor conexe şi anularea în baza legii contenciosului administrativ – art. 1 din Legea nr. 29/1990, a acelor decizii, iar în baza art. 11 alin. (1) din aceiaşi lege, obligarea pârâtei să emită decizie pentru reconfirmarea acreditării de consumator eligibil de gaze naturale, a reclamantei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 786 din 10 septembrie 2002, a admis acţiunile conexe, a dispus anularea deciziilor nr. 419 din 14 martie 2002 şi nr. 493 din 18 aprilie 2002, ca nelegale, a obligat pârâta să emită decizie pentru reconfirmarea acreditării de consumator eligibil, de gaze naturale, a reclamantei şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Considerând hotărârea netemeinică şi nelegală, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, deciziile emise fiind legale şi temeinice.
Se precizează că instanţa interpretând şi aplicând greşit legea, a reţinut că aceasta nu prevede o procedură de emitere a două decizii, una de respingere a cererii şi una de retragere a acreditării de consumator eligibil.
Neînscrierea reclamantei în lista provizorie a consumatorilor eligibili de gaze naturale, s-a impus pentru că aceasta nu îndeplinea la data depunerii cererii, condiţiile de eligibilitate, iar prin Decizia nr. 419 din 14 martie 2002, cererea de reconfirmare a acreditării drept consumator eligibil, a reclamantei, a fost respinsă, întrucât aceasta înregistra datorii la plata gazelor naturale faţă de doi furnizori, SC D.S. SA şi S.N.T.G.N. T. SA şi nu depusese convenţii de reeşalonare a datoriilor restante. iar când le-a depus. a lipsit forma cerută de lege – legalizarea convenţiei.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 147 din 4 iulie 2001, a preşedintelui Agenţiei Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale, SC A. SA Slobozia a dobândit statutul de consumator eligibil de gaze naturale, conform Regulamentului adoptat prin Decizia nr. 2 din 16 noiembrie 2000, a Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale (în prezent abrogat).
Având ca temei art. 21 alin. (1) din noul „Regulament pentru acreditarea consumatorilor de gaze naturale" (adoptat prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 946 din 18 decembrie 2001), societatea reclamantă, prin cererea nr. 1103 din 15 februarie 2002, a solicitat pârâtei, reconfirmarea acreditării, drept consumator eligibil pe anul 2002.
Prin Decizia preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale nr. 419 din 14 martie 2002, cererea a fost respinsă. Contestaţia societăţii înregistrată la pârâtă sub nr. 1957 din 27 martie 2002, nu a primit nici un răspuns.
Decizia este nelegală, întrucât noul Regulament prevede că, pierderea de acreditare sau, după caz, de reconfirmare a acreditării, se finalizează printr-o singură decizie.
În speţă, după emiterea deciziei nr. 419 din 14 martie 2002, privind respingerea cererii de reconfirmare a acreditării, pârâta a emis Decizia nr. 493 din 18 aprilie 2002, „de retragere a acreditării".
Prin emiterea acesteia din urmă, a fost împiedicată înscrierea reclamantei în lista provizorie, conform art. 29 din Regulament şi posibilitatea acesteia de a clarifica situaţia cu operatorii din sectorul gazelor naturale.
Şi Decizia nr. 493 din 18 aprilie 2002 este nelegală, pentru că reclamanta a făcut cererea de reconfirmare nr. 1103 din 15 februarie 2002, însoţită de certificatul constatator emis de Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Ialomiţa.
Cum reclamanta avea deja calitatea de consumator eligibil din anul 2001, nu era ţinută să prezinte documentele arătate în art. 19 din Regulament, printre care şi adresa de confirmare din partea furnizorului licenţiat de gaze.
Situaţia facturilor restante la 31 decembrie 2001, a datoriilor amânate, scutite sau neeşalonate la plată puteau ajunge la pârâtă după expirarea termenului de afişare (după 15 martie 2002 – data afişării), conform art. 25 alin. (2) din Regulament.
Or, la 14 martie 2002, când s-a emis Decizia de respingere a cererii reclamantei, de acreditare, reclamanta nu a fost înscrisă în lista provizorie, iar prin emiterea deciziei nr. 493 din 18 aprilie 2002, de retragere a acreditării, pârâta a sărit nişte etape obligatorii de procedură (analiza şi comunicarea eventualelor contestaţii îndreptate împotriva societăţii), derularea procedurii de conciliere prevăzută de art. 29 alin. (3) din Regulament.
Din actele dosarului, rezultă că radierea reclamantei din lista provizorie, reînscrierea în lista centralizată la nivel naţional, potrivit articolului mai sus arătat, se putea face la expirarea termenului pentru desfăşurarea întâlnirii de clarificare cu furnizorul.
Or, acest moment coincide cu data soluţiei pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 1190 din 27 martie 2002.
În cauză, reclamanta a respectat şi dispoziţiile art. 34 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 13 alin. (1) lit. a) din Regulament, în sensul că având datorii restante către furnizorul de gaze, a efectuat acte de reeşalonare a datoriilor.
Astfel, la 10 aprilie 2000, deci înainte de adoptarea deciziei nr. 493 din 18 aprilie 2002, s-a încheiat cu SC D.S. SA Bucureşti, Convenţia nr. 14, de eşalonare a datoriilor, aceasta şi în urma unui proces soluţionat de Curtea Supremă de Justiţie, prin care s-a anulat Ordinul nr. 37 din 15 martie 2001 al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale.
Datoria de 3.333.810.913 lei, către SC D.S. SA Bucureşti, sucursala Buzău, reprezentând contravaloarea prestaţiei de distribuţie a gazelor, este discutabilă, faţă de sentinţa nr. 336 din 8 februarie 2002, a Judecătoriei Slobozia, care a stabilit că reclamanta este proprietara conductelor prin care au circulat gazele aferente acestei prestaţii.
De precizat că, prin O.P. nr. 435 din 18 aprilie 2002, deja reclamanta a achitat 5 miliarde lei, reprezentând eşalonarea.
S.N.T.G.N. T. SA, prin adresa nr. 3454 din 18 aprilie 2002, şi-a dat acordul pentru eşalonarea datoriei, acord concretizat în Convenţia de plăţi nr. 3491 din 19 aprilie 2002.
Depunerea convenţiei fără a fi legalizată, în mod justificat s-a considerat de instanţă că este o cerinţă formală, întrucât aceasta prezenta semnăturile şi ştampila factorilor de răspundere.
În consecinţă, soluţia instanţei, de admitere a acţiunii şi de anulare a actelor contestate este temeinică şi legală, astfel că recursul se priveşte nefondat şi urmează a fi respins, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, împotriva sentinţei civile nr. 786 din 10 septembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 73/2003. Contencios. Suspendare executare act... | CSJ. Decizia nr. 732/2003. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
