CSJ. Decizia nr. 775/2003. Contencios. împotriva deciziei Curtii de Conturi Sectia Jurisdictionala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 775/2003
Dosar nr. 3262/2002
Şedinţa publică din 25 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 3 din 15 februarie 2001 Compartimentul de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi a judeţului Giurgiu a solicitat Colegiului jurisdicţional Giurgiu stabilirea răspunderii juridice pentru un prejudiciu de 69.304.589 lei la care se mai adaugă 15.100.832 lei penalităţi aferente de întârzieri constatat în urma verificării contului de execuţie şi a bilanţului contabil încheiat în anul 2000 la Centrul bugetar „Tudor Vianu" Giurgiu, în prezent Centru financiar „Tudor Vianu".
Între constatări s-a reţinut că în ceea ce priveşte capitolul angajări personal la Şcoala generală nr. 3 Giurgiu a fost angajată secretar I A.P., deşi conform statului de funcţii aprobat pentru anul 1999 – 2000 era prevăzută funcţia de secretar III, fiindu-i achitate în plus plăţi salariale de 3.461.851 lei.
Prin sentinţa nr. 34 din 10 iunie 2002, în legătură cu această sesizare şi cu micşorarea fără drept a sumei în plus de 3.461.851 lei de către A.P., Colegiul jurisdicţional Giurgiu a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat conform sentinţei nr. 4083 din 9 august 2001 pronunţată de Judecătoria Giurgiu şi Decizia civilă nr. 520 din 23 octombrie 2001 a Tribunalului Giurgiu, pentru diferenţa de sumă fiind constatată ca achitată.
Împotriva acestei soluţii procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi Giurgiu a declarat recurs jurisdicţional, în care a criticat sentinţa nr. 34/2002 pentru că nu s-a pronunţat Colegiul jurisdicţional în legătură cu un prejudiciu de 5.302.744 lei şi a dobânzilor aferente de 1.431.439 lei după cum greşit a reţinut-o, fiind autoritate de lucru judecat în ce o priveşte pe A.P. pentru suma de 3.461.744 lei, drepturi salariale primite necuvenit, solicitând desfiinţarea sentinţei ca netemeinică şi nelegală.
Secţia jurisdicţională a Camerei de Conturi a judecat recursul jurisdicţional şi prin Decizia nr. 578 din 29 octombrie 2002 a admis recursul şi a modificat sentinţa, în sensul că a respins ca inadmisibilă cererea de obligarea Centrului Financiar „Tudor Vianu" la 6.734.243 lei, ca fiind rămase fără obiect cererile de obligare solidară a intimaţilor pârâţi V.V. şi Ş.P. pentru sumele de 24.987.846 lei şi 62.385.411 lei, a înlăturat constatarea ca fiind autoritate de lucru judecat pentru suma de 3.461.851 lei şi în consecinţă a obligat în solidar la plata acestei sume către Centrul Financiar „Tudor Vianu" pe intimaţii pârâţi V.V., V.M., Ş.P., A.P., A.F. şi P.M., la care mai adaugă dobânda de 23,8% pe an calculată în raport cu paguba efectivă de la data plăţilor nelegale şi până la achitarea integrală a prejudiciului, ca şi suma de 1.431.499 lei foloase nerealizate.
Au fost obligaţi intimaţii-pârâţi şi la câte 100.000 lei cheltuieli judiciare statului, fiecare.
Pentru a înlătura autoritatea lucrului judecat, secţia jurisdicţională a motivat că prin hotărârile invocate nu s-a soluţionat fondul litigiului, ci au fost avute în vedere vicii de formă ale actului emis pentru recuperarea prejudiciului, că pe de altă parte în cadrul procesului din faţa Colegiului jurisdicţional, temeiul răspunderii este răspunderea civilă delictuală.
Împotriva deciziei nr. 578 din 29 octombrie 2002 a declarat recurs A.P. care a criticat soluţia ca nelegală şi netemeinică, ca fiind înlăturată autoritatea lucrului judecat solicitând ca în baza art. 312 C. proc. civ. să fie casată Decizia numai în ceea ce priveşte pct. c din dispozitiv, care se referă la suma de 3.461.851 lei, dobânda de 23,8% pe an şi la foloasele nerealizate de 1.431.499 lei, ce o priveşte în solidar cu alţi intimaţi-pârâţi.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea îl va respinge ca neîntemeiat pentru considerentele ce se expun.
Prin actul de sesizare instanţele jurisdicţionale din cadrul Camerei de conturi şi, respectiv Curtea de Conturi au avut de soluţionat acţiuni în stabilirea răspunderii civile delictuale, în ceea ce priveşte recursul de faţă fiind stabilit prin actul de control că printr-o încadrare nelegală determinată de conducătorul unităţii recurenta a primit drepturi salariale necuvenite. Recurenta A.P. a contestat reţinerile la instanţă, fiind judecate ca litigii de muncă contestaţia, şi pronunţată sentinţa nr. 4083/2001 de Judecătoria Giurgiu menţinută prin Decizia civilă nr. 520 din 23 octombrie 2001 prin respingerea recursului ca nefondat de către Tribunalul Giurgiu.
În mod corect Colegiul jurisdicţional al Camerei de Conturi a reţinut că în speţă nu poate fi reţinută autoritatea de lucru judecat.
Art. 1201 C. civ. precizează elementele structurale ale autorităţii lucrului judecat şi astfel şi condiţiile cumulative ale acesteia: „este lucru judecat" atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Ori art. 1201 C. civ. nu lasă nici o îndoială că toate cele trei elemente trebuie întrunite cumulativ.
Din actele dosarului rezultă cu evidenţă că aceste elemente nu sunt întemeiate.
Astfel în litigiul soluţionat prin sentinţa nr. 4083/2001 obiectul contestaţie îl forma adresa nr. 2/2001 emisă de Şcoala generală nr. 3 Giurgiu, ca parte în calitate de pârâtă fiind deci Şcoala generală nr. 3 Giurgiu, iar cauza acţiunii – causa petendi-, temeiul juridic fiind art. 102 C. muncii, spre deosebire de judecată ce s-a desfăşurat în cadrul Curţii de Conturi unde nu mai exista identitate de persoane – eadem canditio personarum – şi nici aceeaşi cauză, temeiul fiind răspunderea civilă delictuală.
În consecinţă, Curtea constată că în mod judicios s-a stabilit că nu operează autoritatea de lucru judecat, acest motiv de recurs fiind neîntemeiat.
Criticile ce vizează fondul litigiului nu sunt întemeiate, fiind corect stabilite că postul din statul de funcţiuni ce trebuia salarizat era de senator III, aşa cum a fost organizat şi concursul, răspunderea revenind directorului şi personalului care a concurat la producerea acestei pagube şi care a şi beneficiat nelegal de o sumă necuvenită.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că Decizia secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României nr. 578 din 29 octombrie 2002 este temeinică şi legală, iar pe cale de consecinţă recursul declarat de Andreescu Petra urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P. împotriva deciziei nr. 578 din 29 octombrie 2002 a secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 771/2003. Contencios. împotriva deciziei... | CSJ. Decizia nr. 78/2003. Contencios → |
|---|
