CSJ. Decizia nr. 82/2003. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 82/2003
Dosar nr. 4344/2001
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 259/CA/2001 pronunţată în dosarul nr. 3325/CA/2001, la data de 28 octombrie 2001, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala P. Marghita, în contradictoriu cu Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei şi cu R.A. A.N.D. şi a disjuns contestaţia la executare formulată în contradictoriu cu Autoritatea Rutieră Română, în privinţa căreia şi-a declinat competenţa, în favoarea Judecătoriei Marghita.
Împotriva soluţiei de respingere a acţiunii, reclamanta a formulat recursul de faţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin procesul-verbal de control nr. 4893 din 6 iulie 2001, R.A. A.N.D. a stabilit în sarcina reclamantei, o obligaţie de 306.160.358 lei la Fondul special al drumurilor publice, reprezentând obligaţii restante de 189.785.437 lei, pentru luna aprilie 2001 şi majorări de 116.374.921 lei.
Contestaţia introdusă de reclamantă a fost respinsă prin Decizia nr. 105 din 24 iulie 2001, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, care a reţinut că reclamanta a datorat pentru luna aprilie 2001, suma de 189.785.437 lei, plus majorările de întârziere.
În motivarea soluţiei de respingere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că debitul respectiv ar fi fost achitat la Fondul special al drumurilor publice, astfel că, în mod corect, organele fiscale i-au calculat şi majorările de întârziere aferente.
În recursul formulat, reclamanta a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică, deoarece debitul respectiv a fost stins prin convenţia de compensare nr. 1221 din 20 iunie 2001.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză a rezultat, ceea ce nu a contestat nici recurenta-reclamantă, că pentru perioada supusă controlului, 1 ianuarie 2000 – 30 aprilie 2001, aceasta a avut obligaţii la Fondul special al drumurilor publice, în sumă de 2.090.353.853 lei, din care până la data de 10 mai 2001 (ca termen scadent al lunii aprilie 2001, ultima lună supusă controlului), a achitat suma de 1.900.568.416 lei, rămânând un debit de 189.785.437 lei.
Aşa cum s-a arătat, recurenta-reclamantă nu a negat cuantumul acestei obligaţii, procesul-verbal de control fiind semnat de către reprezentanţii S.N.P. P. SA, sucursala Marghita, doar cu obiecţiunea că această sumă ar fi fost cuprinsă în convenţia de compensare nr. 1221 din 20 iunie 2001.
Într-adevăr, prin convenţia de compensare şi novaţie prin substituire de debitor, încheiată sub nr. 1221 din 20 iunie 2001, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, în calitate de creditor, S.N.P. P. SA, în calitate de debitor cedat şi A.N.D., în calitate de debitor plătitor, s-a realizat înţelegerea, în vederea achitării cotei de 45%, datorată de S.N.P. P. SA, la Fondul special al drumurilor publice, pentru luna mai 2001.
Or, aşa cum a reţinut în mod just instanţa de fond, cât şi organele de control, luna mai 2001 nu a fost inclusă în perioada supusă controlului, 1 ianuarie 2000 – 30 aprilie 2001, perioadă pentru care recurenta-reclamantă achitase cu 189.785.437 lei mai puţin, sumă ce nu a făcut obiectul convenţiei respective.
Astfel fiind, rezultă că susţinerile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate, urmând ca recursul să fie respins ca atare, soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P. P. SA, sucursala P. Marghita, judeţul Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 259/CA/2001 – P din 22 octombrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 817/2003. Contencios | CSJ. Decizia nr. 820/2003. Contencios → |
---|