ICCJ. Decizia nr. 83/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 83
Dosar nr.2941/2003
Şedinţa publică din15 ianuarie 2004
S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 258 din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal,recurenta pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi intimatulreclamant O.A., nu s-au prezentat.
Procedura completă.
S-a referit că recurenta pârâtă – Casa Judeţeană de Pensii Timiş a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a rămas în pronunţare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul O.A. prin acţiunea din 3 iunie 2003 înregistrată la Curtea de Apel Timişoara – secţia comercială şi de contencios administrativ, a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta să se anuleze Hotărârea acesteia cu nr. 7236/23 mai 2003 şi obligarea acesteiasă îi recunoască şi să acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c din Legea 189/2000.
A precizat reclamantul susţinerea acţiunii că familia sa a fost strămutată în anul 1940 din localitatea Pauleana, jud. Satu Mare, în localitatea Drăgoeşti, judeţul Suceava, iar în anul 1942, în perioada de strămutare a părinţilor, s-a născut reclamantul, astfel că refuzul pârâtei este nelegal.
Instanţa de fond sesizată, prin sentinţa nr. 258 din 1 iulie 2003 a admis acţiunea reclamantului, a anulat ca nelegală Hotărârea nr. 7236 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre în care să i se recunoască drepturile prevăzute de art. 1 lit."c" din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamantul fiind născut în perioada în care părinţii săi au fost strămutaţi, are acelaşi statut, astfel că beneficiază de drepturile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Timiş, solicitând casarea în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, criticând-o în esenţă pentru că instanţa a aplicat şi interpretat în mod greşit legea, nefiind strămutat în alt domiciliu din cel în care s-a născut reclamantul, după cum fiind născut după 21 luni de la strămutarea părinţilor, reclamantul nu a suferit persecuţii etnice, astfel că nu poate beneficia ca părinţii săi de statutul de refugiat.
Recursul este nefondat.
Conform actelor dosarului, părinţii reclamantului au fost strămutaţi în septembrie 1940 din localitatea Pauleana, judeţul Satu Mare, în localitatea Drăgoeşti, judeţul Suceava, iar la data de 18 iunie 1942 s-a născut reclamantul, recurenta necontestând statutul de refugiat pentru părinţii reclamantului.
Potrivit reglementării dispuse prin art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, prin persoană strămutată se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, precum şi cele care au expulzate sau refugiate sau care au făcut obiectul unui de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Susţinerile recurentei că reclamantul fiind născut în timpul refugiului nu şi-a schimbat domiciliul sau că nu a suferit persecuţii etnice, constituie o restrângere a drepturilor şi finalităţii pe care legiuitorul prin lege le acordă persoanelor persecutate, care evident că au suferit traume psihice, fizice şi greutăţi materiale datorate izgonirii din proprietăţile lor, suferinţe pe care le-au îndurat în aceeaşi măsură cu minorii născuţi în refugiu. A exclude de la beneficiul legii pe minorii care au avut de suferit alături de părinţi, înseamnă a crea un statut discriminatoriu pentru aceştia, ceea ce nu este în concordanţă cu scopul şi spiritul urmărit de actele normative incidente speţei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sentinţa instanţei de fond este judicios motivată şi legală, pe cale de consecinţă urmând a se respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 258 din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 824/2003. Contencios. Recurs anulare act... | CSJ. Decizia nr. 838/2003. Contencios → |
|---|
