CSJ. Decizia nr. 838/2003. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 838/2003
Dosar nr. 1198/2001
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 212 din 14 noiembrie 2000, Colegiul jurisdicţional Mehedinţi al Curţii de Conturi a admis actul de sesizare formulat de Procurorul financiar şi a obligat pe pârâta R.A. A.N., sucursala R.T. Drobeta Turnu Severin, să plătească la bugetul local al comunei Izvorul Bârzii, următoarele sume de bani:
- 6.392.688.732 lei, cu titlu de impozit pe salarii;
- 5.336.847.323 lei, majorări de întârziere aferente calculate până la 8 iunie 2000 şi în continuare, până la stingerea efectivă a debitului;
- 639.268.873 lei, cu titlu de penalizări.
Colegiul jurisdicţional a reţinut că sucursala menţionată a regiei autonome nu a virat la bugetul local comunal, cotele datorate din impozitul pe salarii, în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 1999.
În aceste condiţii, organele de control financiar au calculat majorări de întârziere aferente impozitului şi penalizări, conform normelor cuprinse în OG nr. 53/1997, aprobată şi modificată prin Legea nr. 258/1998. S-au invocat, totodată, dispoziţiile Legii bugetare nr. 36/1999 şi cele conţinute în OG nr. 11/1996, privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996.
Împotriva sentinţei a declarat recurs jurisdicţional R.A. A.N. Drobeta Turnu Severin.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr.4 2 din 19 ianuarie 2001, a respins recursul jurisdicţional, ca nefondat.
S-a reţinut, în esenţă, că lipsa resurselor financiare, ca urmare a neasigurării finanţării producţiei de apă grea, nu constituie un motiv de înlăturare a obligaţiei bugetar-fiscale, care revine pârâtei conform legii.
Şi această ultimă hotărâre a fost atacată de către regia autonomă, cu recurs.
Recurenta a reiterat susţinerea făcută în recursul jurisdicţional, arătând că neplata impozitului pe salarii s-a datorat exclusiv inexistenţei disponibilităţilor băneşti, necesare pentru desfăşurarea activităţii în anul 1999.
S-a cerut admiterea recursului şi casarea hotărârilor pronunţate de organele Curţii de Conturi, iar în fond, respingerea sesizării Procurorului financiar.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 189/1998, privind finanţele publice locale şi art. 32 alin. (2) din Legea nr. 36/1999, unitatea plătitoare are obligaţia să vireze din impozitul pe venit încasat la bugetul de stat, cote diferenţiate la bugetul unităţii administrativ-teritoriale, în a cărei rază îşi desfăşoară activitatea, precum şi la bugetul judeţean.
Neplata cotelor de impozit datorate, constituie abatere fiscală şi se sancţionează conform art. 77 alin. (1) din Legea nr. 72/1996, privind finanţele publice, cu plata unor majorări de întârziere.
În condiţiile unui raport juridic cu caracter bugetar-fiscal, obligaţia fiscală generată de acesta decurge din lege sau un alt act normativ cu valoare de lege, care instituie şi reglementează venitul la bugetele de stat şi locale.
Neexecutarea la termen a acelei obligaţii atrage răspunderea unităţii plătitoare, care implică atât plata impozitului propriu-zis, cât şi a majorărilor de întârziere şi penalizărilor aferente.
Aşa cum corect s-a reţinut în Decizia atacată, împrejurarea că regia autonomă recurentă nu a dispus de resurse financiare, din cauza neasigurării finanţării producţiei de apă grea, nu poate constitui un temei pentru înlăturarea obligaţiei bugetare, care are caracter legal.
În sfârşit, nici faptul achitării ulterioare a unei părţi din creanţele fiscale menţionate în actul de sesizare, dovedit cu înscrisurile noi depuse de regie, în recurs, nu justifică măsura reformării soluţiei criticate, care se vădeşte legală şi temeinică.
Faţă de considerentele expuse, urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.A. A.N. Drobeta Turnu-Severin, împotriva deciziei nr. 42 din 19 ianuarie 2001, a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 83/2003. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 84/2003. Contencios → |
|---|
