CSJ. Decizia nr. 846/2003. Contencios. Recurs anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 846/2003
Dosar nr. 795/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 martie 2001, la Tribunalul Vrancea, reclamanta SC L.T. Focşani a solicitat, pe cale de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţelui Vrancea, anularea deciziei nr. 18 din 12 martie 2001 şi a procesului-verbal de control din 28 decembrie 2000, precum şi restituirea sumei de 4.768.321 lei, reţinută de pârâtă.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, prin actele administrative contestate, i s-a stabilit şi menţinut în sarcină, obligaţia de plată a sumei de 4.762.321 lei, reprezentând T.V.A. aferentă unor transporturi pentru importuri şi exporturi de mărfuri din perioada iunie - octombrie 2000. Impunerea este nelegală, întrucât beneficiază de cota 0 T.V.A., conform art. 17 lit. B) pct. a şi e din OUG nr. 17/2000, atât pentru transportul mărfurilor la export, cât şi la import şi a depus, conform dispoziţiilor legale, toate documentele necesare. Susţinerile pârâtei, cum că nu se încadrează în situaţia prevăzută în textele normative indicate, sunt eronate şi abuzive.
În considerarea dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi ale art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 9 din 17 aprilie 2001, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ.
Judecând în fond cauza, Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea şi a menţinut obligaţia fiscală, prin sentinţa civilă nr. 224 din 25 octombrie 2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în ceea ce priveşte cota 0 T.V.A. la transportul mărfurilor la export, reclamanta nu a respectat obligaţia legală de încasare a valutei, aferente transportului în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României, iar în cazul transportului de mărfuri la import, societatea nu a depus la dosarul supus controlului, şi poliţa de asigurare şi/sau reasigurare pentru transportator sau copia de pe aceasta pentru casele de expediţie.
Ca atare, nu beneficiază de facilităţile prevăzute de dispoziţiile art. 17 din OUG nr. 17/2000, datorând suma respectivă cu titlu de T.V.A.
Împotriva sentinţei a declarat, în termen legal, recurs, reclamanta SC L.T. SRL Focşani, pe care l-a timbrat corespunzător.
Motivându-şi recursul, reclamanta a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată nu a analizat corect probele administrate şi nu a interpretat cum trebuie dispoziţiile legale incidente.
A reiterat susţinerile din acţiune, învederând că valuta aferentă transportului de mărfuri la export s-a încasat potrivit normelor legale, iar referitor la transportul mărfurilor importate, contravaloarea acestuia este inclusă în valoarea mărfii, la care se aplică T.V.A. şi este plătită de importator, plata sa de către transportator echivalând cu o dublă impunere.
Analizând criticile formulate în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu cadrul legal incident, Curtea constată că recursul este nefondat.
Pentru a beneficia de cota 0 T.V.A. în cazul transporturilor de mărfuri la export şi import, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 17 lit. B) pct. a şi e din OUG nr. 17/2000, agentul economic trebuie să îndeplinească anumite cerinţe şi să facă dovada în acest sens cu documentele prevăzute în actul normativ amintit şi în HG nr. 401/2000, de aprobare a Normelor de aplicare a OUG nr. 17/2000.
Astfel, referitor la transportul aferent exporturilor de mărfuri, conform prevederilor art. 17 lit. B) pct. a din OUG nr. 17/2000, se acordă cota 0 T.V.A., pentru „transportul şi prestările de servicii legate direct de exportul bunurilor, efectuat la contribuabilii cu sediul în România, a căror contravaloare se încasează în valută în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României".
Aşa cum au reţinut - în mod corect – organele Minsterului Finanţelor Publice şi instanţa fondului, din documentele prezentate de recurenta-reclamantă nu rezultă încasarea valutei în conturi bancare deschise la bănci autorizate de Banca Naţională a României, faptul că pe factură s-a indicat un cont deschis la Banca I.Ţi., neprobând încasarea efectivă a valutei în acest cont, şi nu într-un alt cont personal sau în lei.
În ceea ce priveşte transportul la import, potrivit dispoziţiilor art. 17 lit. B) pct. e din OUG nr. 17/2000, se aplică cota 0 T.V.A. pentru „transportul şi prestările de servicii accesorii transportului, aferente mărfurilor din import efectuate pe parcurs extern şi pe parcurs intern, până la punctul de vămuire".
Potrivit Normelor de aplicare a OUG nr. 17/2001 şi a adresei nr. 13391 din 4 ianuarie 2001, existentă la dosar, documentele cu care agenţii economici justifică aplicarea cotei 0 T.V.A. în acest caz, sunt „contractul încheiat cu transportatorul, copia documentului de transport internaţional, cu confirmarea destinatarului, privind recepţia mărfii, copia poliţei de asigurare şi/sau reasigurare".
Întrucât nu s-au îndeplinit, de către societatea recurentă, cumulativ, toate aceste cerinţe, nefiind depusă copia poliţiei de asigurare şi/sau reasigurare, pe bună dreptate s-a considerat că acesta nu beneficiază nici în acest caz, de cota 0 T.V.A.
Având în vedere că instanţa fondului a apreciat corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a aplicat în mod corespunzător prevederile normative incidente, sentinţa atacată se vădeşte a fi legală şi temeinică, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC L.T. SRL Focşani, împotriva sentinţei civile nr. 224 din 25 octombrie 2001, a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 844/2003. Contencios. Recurs anulare act vamal.... | CSJ. Decizia nr. 85/2003. Contencios → |
|---|
