CSJ. Decizia nr. 904/2003. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr. 904/2003
Dosar nr. 1178/2002
Şedinţa publică din 6 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC L.D. SA a chemat în judecată pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceştia şi pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea procesului-verbal de control întocmit de Garda Financiară Centrală, la data de 17 iulie 2001; anularea deciziei Ministerului Finanţelor Publice nr. 1519 din 28 septembrie 2001, prin care i s-a respins contestaţia împotriva procesului-verbal de control financiar şi restituirea sumei de 4.694.688.928 lei, achitată de reclamantă, ca fiind o plată nedatorată bugetului de stat.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal, a cărei anulare o solicită, a fost obligată să plătească T.V.A. în cuantum de 4.981.239.749 lei, iar ca urmare a compensărilor efectuate de organele fiscale, suma datorată bugetului de stat a fost de 4.694.688.928, din care 3.796.516.208 lei T.V.A. şi 898.172.720 lei, majorări de întârziere.
A mai arătat şi că în mod greşit Ministerul Finanţelor, în soluţia dată, a făcut trimitere la dispoziţiile pct. 8.3 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000, întrucât acest text priveşte corectarea bazei de impozitare, ţinând cont de diferenţa de curs valutar dintre data facturării şi data încasării facturii, ori diferenţa de preţ evidenţiată de reclamantă, este corespunzătoare diferenţei de curs valutar dintre data tranzacţiei şi data facturării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 102 din 5 februarie 2002, a respins ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că:
- Operaţiunile de leasing financiar, astfel cum sunt definite în OUG nr. 51/1997, art. 2 lit. e), nu pot fi asimilate vânzării-cumpărării de mărfuri, neputând astfel opera o scutire de T.V.A., fiind vorba de leasing financiar.
A mai reţinut şi că reclamanta avea obligaţia corectării bazei de impozitare, cu diferenţa rezultată ca urmare a modificării cursului valutar între momentul încheierii contractelor şi termenele prevăzute pentru plata ratelor. Ori, în perioada supusă controlului, pentru diferenţele facturate, societatea reclamantă nu a evidenţiat şi colectat T.V.A., apreciind că sunt aferente doar dobânzilor, nu şi ratelor de leasing.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamanta SC L.D. SA Giurgiu.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că:
1. Instanţa a respins în mod greşit capătul de cerere privind anularea obligaţiilor de plată a T.V.A. pentru operaţiunile de leasing financiar desfăşurate în zona liberă şi a apreciat în mod eronat că reclamanta nu beneficiază de scutire de T.V.A., pentru operaţiunile de leasing financiar desfăşurate în Zona Liberă Giurgiu, deoarece acestea nu pot fi asimilate operaţiunilor de vânzare-cumpărare.
2. Instanţa a apreciat în mod greşit că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile pct. 8.3 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, privind T.V.A. aprobate prin HG nr. 401/2000, deoarece acesta priveşte corectarea bazei de impozitare, cu diferenţa de preţ, rezultată ca urmare a modificării cursului valutar între data încasării facturii şi data facturării.
3. Instanţa nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 14 lit. c) din OUG nr. 17/2000, privind T.V.A., potrivit cărora dobânzile nu se cuprind în baza de impozitare a T.V.A. De asemenea, a apreciat în mod greşit că pentru diferenţa de preţ aferentă diferenţei de curs valutar dintre data achiziţionării bunului şi data facturării, trebuie aplicat T.V.A.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă, în mod incontestabil, că recurenta-reclamantă, în perioada supusă verificării, 15 martie 2000 - 31 mai 2001, a încheiat şi derulat un număr de 82 contracte de leasing financiar, din care 59 contracte în Zona liberă Giurgiu şi 23 contracte în cadrul sucursalei din Bucureşti, în legătură cu care organele Ministerului Finanţelor Publice au reţinut că evidenţierea, colectarea şi virarea T.V.A. s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în materie.
Astfel, în legătură cu operaţiunile aferente contractelor de leasing încheiate şi derulate la sediul din Zona liberă Giurgiu, organele de control au stabilit că recurenta-reclamantă nu a evidenţiat şi calculat T.V.A. în sumă totală de 4.981.239.749 lei, reţinând că operaţiunile de leasing financiar sunt scutite de T.V.A.
În legătură cu operaţiunile aferente contractelor de leasing încheiate şi derulate la sucursala din Bucureşti, a societăţii comerciale recurente, organele de control au stabilit o diferenţă de T.V.A., în sumă totală de 351.627.124 lei, reţinând că aceasta a procedat în mod eronat, înscriind în factură T.V.A. aferentă ratei calculate la cursul istoric, neţinând cont de valoarea ratei la data plăţii.
Criticile aduse hotărârii instanţei de fond, formulate sub forma a trei motive de recurs, vizează cele două probleme rezolvate de curtea de apel, recurenta susţinând că operaţiunile de leasing financiar efectuate în Zona liberă Giurgiu, sunt scutite de T.V.A. şi că în cazul celorlalte operaţiuni, T.V.A. a fost calculată în mod corect, fără luarea în calcul a diferenţei de curs valutar.
Aceste critici sunt neîntemeiate.
În ce priveşte operaţiunile de leasing efectuate în Zona liberă Giurgiu;
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 6 pct. A lit. k)1 0. din OUG nr. 17/2000, sunt scutite de T.V.A., activităţile specifice desfăşurate în zona liberă, de contribuabilii autorizaţi în acest scop.
Dar, activităţile care pot fi efectuate în zonele libere sunt enumerate de art. 10 din Legea nr. 84/1992, la care se referă şi pct. 4.13 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000, fiind menţionate limitativ activităţile specifice care sunt scutite de T.V.A., între care nu sunt incluse şi operaţiunile de leasing financiar.
Deci, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că societatea comercială recurentă datorează T.V.A., pentru operaţiunile de leasing financiar efectuate, în perioada controlată, în Zona liberă Giurgiu.
În ceea ce priveşte operaţiunile de leasing efectuate la Sucursala din Bucureşti a societăţii comerciale recurente; în contractele de leasing, în legătură cu ratele, s-a prevăzut că „dacă valoarea obligaţiilor de plată se stabileşte având ca referinţă o monedă străină, plăţile se vor efectua în lei, considerându-se cursul de vânzare al valutei din ziua efectuării plăţii, pentru moneda respectivă".
În cauză, valoarea contractelor de leasing a fost exprimată în valută, iar plăţile ratelor s-au efectuat în lei, la cursul din ziua efectuării plăţii, totuşi T.V.A. aferentă ratelor respective a fost calculată de către societatea comercială recurentă, la valoarea cursului din ziua încheierii contractelor de leasing.
În conformitate cu prevederile pct. 8.3 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000, baza de impozitare se corectează cu diferenţa de preţ rezultată ca urmare a modificării cursului pieţei valutare, în vigoare la data încasării facturii.
Or, recurenta, deşi valoarea ratelor trecute în facturi a fost actualizată în raport cu valoarea cursului din ziua efectuării plăţii, totuşi a calculat T.V.A. la valoarea cursului din ziua încheierii contractelor de leasing.
Deci, în mod judicios a reţinut instanţa de fond, legalitatea actelor administrate atacate, chiar şi din acest punct de vedere.
Având în vedere considerentele de mai sus, care justifică pe deplin soluţia de respingere a acţiunii, motivele de recurs formulate în cauză sunt neîntemeiate şi constatându-se, totodată, că nu există motive care să fie invocate din oficiu, recursul de faţă va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L.D. SA Giurgiu, împotriva sentinţei civile nr. 102 din 5 februarie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 902/2003. Contencios. Recurs anulare... | CSJ. Decizia nr. 905/2003. Contencios → |
|---|
