Contract de antrepriză. Lucrări de reparaţie şi amenajare. Dreptul de a deduce fiscal cheltuielile efectuate.
| Comentarii |
|
Proces-verbal de control. Cerere de anulare. Inadmisibilitate. Cerere de suspendare a executării măsurilor dispuse. Respingere
1. Din considerentele deciziei M.F.P, ca şi din dovezile de la dosar, rezultă că la dispunerea suspendării soluţionării contestaţiei s-a avut în vedere că prin adresa nr. 391010/7.03.2003, G.F.C. a înaintat parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 sesizarea penală prin care solicita începerea cercetărilor ce se impun pentru a constata existenţa sau inexistenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 13 şi 16 din Legea nr. 87/1994.
S-a avut în vedere că pronunţarea unei soluţii în cauza având ca obiect contestaţia formulată de societatea reclamantă împotriva procesului-verbal nr. 166/19.02.2003 încheiat de G.F.C. cu privire la deductibilitatea cheltuielilor şi a TVA aferente lucrărilor de reparaţii şi amenajări este în strânsă legătură cu stabilirea realităţii prestărilor de servicii executate de SC “LI. "SRL şi consemnate în facturile emise de aceasta, aspecte ce urmează a fi cercetate de organele de urmărire penală învestite în cauză, impunându-se ca mai întâi organele de cercetare penală să se pronunţe cu privire la sesizarea formulată de G.F. C.
Curtea are în vedere că şi Codul de procedură fiscală prevede că organul de soluţionare competent poate suspenda prin decizie motivată soluţionarea cauzei (contestaţiei) atunci când organul de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă, iar la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent, aceasta încetează.
2. Potrivit dispoziţiilor art. 12 din O.U.G. nr. 13/2001, aprobată prin H.G. nr. 506/ 2001, în vigoare la data acţiunii, deciziile emise în calea administrativă de atac a actelor de control şi impunere pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă şi, o dată cu decizia, se poate ataca şi procesul-verbal sau actul de control contestat, astfel că cererea formulată de reclamantă prin acţiune, astfel cum a fost
precizată, de anulare a actului de control - procesul-verbal al G.F.C. şi a măsurilor dispuse prin acesta, este inadmisibilă.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a de contencios administrativ şi Uscat, sentinţa nr. 3226 din 8 decembrie 2004)
CURTEA,
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. ds. 1337/23.04.2003, reclamanta SC “B.M.W.” SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Garda Financiară Centrală, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 166/19.02.2003 încheiat de organele de control din Garda Financiară Centrală, recunoaşterea dreptului societăţii de a deduce fiscal cheltuielile la care se referă procesul-verbal atacat, iar până la soluţionarea acţiunii, suspendarea executării măsurilor dispuse. Reclamanta a invocat refuzul nejustificat al organelor de specialitate din M.F.P. de a soluţiona contestaţia formulată împotriva procesului-verbal atacat.
Acţiunea a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 37.000 lei şi timbru judiciar de 6.000 lei.
în motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin procesul-verbal de control nr. 166/19.02.2003, încheiat de comisarii Gărzii Financiare Centrale, a fost stabilită în sarcina societăţii obligaţia de plată către bugetul statului a sumelor reprezentând impozit pe profit (3.340.250.000 lei), majorări de întârziere pentru impozitul pe profit (3.750.766.725 lei), penalităţi (283.921.250 lei), TVA de plată (2.538.590.000 lei), majorări pentru TVA (3.079.055.811 lei) şi penalităţi (215.780.150 lei).
Reclamanta, în referirea la contractul antrepriză pentru efectuarea unor lucrări de reparaţie şi amenajare la punctele de lucru din Timişoara şi Vatra Dornei, încheiat cu SC “L.l.” SRL, a arătat că organele de control au constatat că prestatorul serviciilor nu a funcţionat la sediul social declarat şi că nu poate fi verificat în legătură cu prestaţiile efectuate şi facturate către aceasta şi au concluzionat că, potrivit art. 4 pct. 6 lit. r din O.G. 70/1994 modificată prin O.U.G. 217/1999, respectivele cheltuieli sunt nedeductibile fiscal, iar lucrările de reparaţii şi amenajare efectuate, facturate de acea societate sunt aferente unor mijloace fixe care nu sunt proprietatea reclamantei.
Reclamanta a menţionat că organele de control, potrivit art. 19 lit. b, O.U.G. 17/2000, au afirmat că aceasta ar fi trebuit să justifice că bunurile în cauză
sunt destinate pentru nevoile firmei şi sunt proprietatea acesteia pentru a avea dreptul, respectiv pentru a efectua deducerea TVA.
Reclamanta a arătat că împotriva procesului-verbal 166/19.02.2003 a formulat contestaţie, conform O.U.G. 13/2001, contestaţie care trebuia soluţionată de către organele specializate din cadrul M.F.P., conform art. 5 pct. 2, O.U.G. 13/2001, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestaţiei, respectiv din data de 10.03.2003, însă întrucât de la această dată au trecut mai mult de 30 de zile şi nu i s-a comunicat de M.F.P. decizia prin care contestaţia să fie soluţionată consideră atitudinea M.F.P. ca un refuz nejustificat de rezolvare a contestaţiei.
Reclamanta, prin acţiunea formulată a arătat motivele pentru care contestă actul de control, procesul-verbal nr. 166/19.02.2003, indicând dispoziţiile Legii 50/1991, art. 8 şi specificul contractului de antrepriză, autorizaţia de construire nefiind necesară, iar în ceea ce priveşte sediul societăţii de prestare de servicii, că a efectuat diligenţe în sensul că a solicitat prestatorului de servicii să prezinte copii ale certificatului de înmatriculare şi ale dovezii de plătitor TVA, care au fost prezentate de acesta, ca urmare a încheierii contractului, i-a comunicat şi o copie a unui certificat de atestare fiscală, reclamanta neavând nici o culpă, la data contractării prestatorului de servicii acesta îndeplinind toate condiţiile legale pentru a justifica încheierea unor contracte economice şi considerarea cheltuielilor efectuate drept deductibile.
Reclamanta a arătat că apreciază că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 pct. 6 lit. rdinO.G. nr. 70/ 1994, modificată prin O.U.G. 217/1999, conform instrucţiunilor din 19.05.2000, privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, fiind excluse de la aplicabilitatea art. 14 pct. 6 lit. r, O.U.G. 217/1999, prestările de servicii care se referă la întreţinerea şi repararea activelor, astfel de lucrări fiind realizate în speţă, iar faptul că o societate prestatoare de servicii şi-a încetat activitatea, că a încetat valabilitatea sediului, nu poate fi imputabil.
Reclamanta a mai arătat că, în ceea ce priveşte afirmaţia conform căreia ar fi inclus în totalitatea cheltuielilor deductibile suma de 13.361.000.000 lei diminuând astfel cota de profit impozabil, aceasta este contrazisă de evidenţele contabile, în perioada respectivă activitatea economică desfăşurându-se în baza contractului de asociere în participaţiune, încheiat cu SC “R.S.D.” SA şi cu SC “B.M.W.” SA, contabilitatea asocierii fiind ţinută de societatea reclamantă, cota de participare la beneficii şi pierderi fiind de 20% pentru asociată şi de 80% pentru societatea reclamantă, conform dispoziţiilor O.G. 70/ 1994 şi instrucţiunilor de aplicare, care au fost respectate de aceasta.
Reclamanta a criticat şi afirmaţiile potrivit cărora serviciile facturate de SC “L.l." SRL sunt aferente unor mijloace fixe care nu sunt proprietatea societăţii, care a dedus nelegal suma de 2.538.590.000 lei, arată că acestea sunt nefondate, faţă de dispoziţiile contractului de asociere în participaţiune din
10.08.1999 încheiat cu SC “R.S.D." SA, dispoziţiile art. VIII pct. 1, din care rezultă că pe durata asocierii a deţinut dreptul de proprietate asupra întregului patrimoniu mobil şi imobil al SC “R.S.D.” SA, inclusiv asupra mijloacelor fixe, asupra cărora s-au efectuat lucrări de reparaţii şi amenajare, având astfel dreptul de a efectua dreptul de deducere a TVA aferentă intrărilor, bunurile respective fiind necesare activităţilor care formau obiectul contractului de asociere, cât şi activităţii societăţii reclamante, dispoziţiile normative invocate de organele de control nefiind aplicabile. [...]
în susţinere, reclamanta a depus la dosar, în copie, atât actul contestat, procesul-verbal nr. 166/
19.02.2003 încheiat de G.F.C., cât şi considerentele la care s-a referit în motivarea acţiunii şi contestaţia formulată împotriva actului de control, cu confirmarea primirii acesteia.
Pârâta Garda Financiară Centrală prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere prin acţiunea reclamantei, faţă de dispoziţiile art. 12, O.U.G. 13/ 2001 aprobată prin Legea 506/2001, conform cărora deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor formulate în condiţiile O.U.G. 13/2001 putând fi atacate în contencios administrativ şi o dată cu acestea, în subsidiar, şi actul de control, în speţă cererea reclamantei fiind inadmisibilă şi prematur formulată.
Pârâta, Garda Financiară Centrală, a solicitat respingerea capătului doi de cerere din acţiunea reclamantei, privind recunoaşterea dreptului de a deduce fiscal cheltuielile la care se referă procesul-verbal încheiat nr. 166/19.02.2003, faţă de dispoziţiile în materie, actul fiind temeinic şi legal.
Cu referire la capătul de cerere formulat în temeiul art. 9, pârâta G.F.C. a solicitat respingerea acestuia, faţă de faptul că acest act de control reprezintă titlu de creanţă, invocând şi dispoziţiile în vigoare, în materie, respectiv O.G. 81/2002 privind executarea creanţelor bugetare.
Reclamanta a formulat note scrise, cerere precizatoare, solicitând respingerea excepţiilor invocate, excepţii de inadmisibilitate şi prematuritatea primului capăt de cerere, faţă de faptul că în sensul dispoziţiilor O.U.G. 13/2001 şi Legii 29/ 1990, a efectuat calea de atac împotriva actului de control, procesul-verbal al G.F.C. nr. 166/19.02.2003, înregistrând contestaţia însă aceasta nu a fost soluţionată în termenul de 30 de zile de la înregistrare, sesizarea instanţei de contencios efectuându-se în mod legal.
Pe fond, reclamanta a solicitat respingerea susţinerilor pârâtei G.F.C. şi anularea procesului-verbal 166/2003, cu scutirea sa de plata sumelor calculate de organele de control ale G.F.C. în susţinere s-au depus înscrisuri.
La dosar s-a depus, în copie, decizia nr. 146/
28.05.2003 dată de M.F.P. ca urmare a contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal nr. 166/
19.02.2003 al G.F.C.
Prin sentinţa civilă nr. 1005/25.06.2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, nr. 1307/2003, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii, acţiunea reclamantei fiind respinsă ca inadmisibilă.
Recursul formulat de recurenta-reclamantă împotriva sentinţei a fost admis, prin decizia pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia contencios administrativ nr. 1307/31.03.2004, ds. 3529/2003.
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, dosarul cauzei a fost reînregistrat sub nr. 3543/27.09.2004.
Reclamanta, prin cererea precizatoare formulată, a arătat că solicită desfiinţarea deciziei nr. 146/
28.05.2003 emise de pârâtul M.F.P. ca netemeinică şi nelegală şi obligarea acestuia la emiterea unei
noi decizii prin care să fie soluţionată contestaţia formulată de societate, anularea procesului-verbal nr. 166/19.02.2003 întocmit de organele de control ale G.F.C. şi a măsurilor dispuse de aceasta şi suspendarea actului administrativ atacat, procesul-verbal 166/19.02.2003, până la soluţionarea acţiunii.
în motivarea precizării acţiunii, reclamanta a arătat că a formulat contestaţie împotriva procesu-lui-verbal nr. 166/19.02.2003, încheiat de organele de control ale G.F.C. prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumei în total de 13.208.363.936 lei la bugetul statului, contestaţie urmare căreia M.F.P. a emis decizia nr. 146/
28.05.2003 prin care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală şi respingerea solicitării suspendării măsurilor de executare silită a procesului-verbal de control contestat.
Reclamanta a arătat că suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală a fost motivată prin faptul că G.F.C. prin adresa nr. 3910/07.03.2003 a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti, sesizare penală prin care solicită începerea cercetărilor ce se impun a contesta existenţa sau inexistenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 13 din Legea 87/1997 pentru reprezentanţii SC “B.M.W.” SRL şi ale infracţiunii prev. de art. 16 din Legea 87/1994 pentru reprezentanţii SC “L.I.” SRL, în temeiul art. 10, O.U.G. 13/2001, fiind suspendată soluţionarea contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal 166/2003, considerân-du-se că există indiciile săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura administrativă reglementată de O.U.G. 13/2001.
Faţă de aceste aspecte reclamanta a arătat că suspendarea soluţionării contestaţiei este facultativă, motiv pentru care trebuie motivată şi poate fi dispusă numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 10,
O.U.G. 13/2001, pe de o parte fiind necesar să existe indiciile săvârşirii unei infracţiuni, iar pe de altă parte, în cazul în care s-ar constata existenţa infracţiunii, aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată.
Reclamanta a menţionat că M.F.P. a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, pentru a se constata dacă SC “B.M.W.”
SRL a înregistrat cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale, dacă au avut ca urmare neplata ori diminuarea impozitului, taxei şi contribuţiei, conform dispoziţiilor art. 13 Legea 87/1994 şi dacă SC “L.l.” SRL a declarat fictiv sediul societăţii comerciale, în scopul sustragerii de la controlul fiscal, conform dispoz. art. 16 din Legea 87/1994.
Reclamanta a reiterat criticile formulate prin acţiunea introductivă de instanţă împotriva procesului-verbal de control nr. 166/19.02.2003 încheiat de organele de control ale G.F.C. arătând că faţă de motivele care au stat la baza dispunerii suspendării şi în temeiul cărora organul competent de soluţionare a contestaţiei (M.F.P.) a considerat că nu ar fi fost realizate în realitate lucrările de reparaţie şi amenajări, nu se regăsesc indiciile săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea 87/1994, iar menţinerea soluţiei de suspendare până la soluţionarea unei cauze penale, o pune în imposibilitate de a-şi desfăşura activitatea, conturile fiind poprite.
în temeiul art. 9 din Legea 29/1990, reclamanta a solicitat suspendarea actului administrativ atacat, procesului-verbal 166/19.02.2003, până la soluţionarea acţiunii, cu motivarea că este în imposibilitate de a continua activitatea, conturile fiind poprite, relaţiile comerciale cu furnizorii fiind blocate, societatea neavând posibilitatea de achitare a debitului către aceştia.
Prin încheierea de şedinţă din 3.11.2004, Curtea a respins motivat cererea de suspendare a executării procesului-verbal nr. 166/19.02.2003 încheiat de G.F.C., actualmente Comisariatul General, faţă de prevederile art. 9(1), Legea 29/1990, natura juridică a actului -titlu de creanţă şi neîntrunirea condiţiilor art. 9, Legea nr. 29/1990, cererea fiind neîntemeiată (fila 20-21 ds.).
La dosar, s-au depus de pârâtul M.F.P. în copie, decizia M.F.P. 146/28.05.2003 cu dovada de comunicare la 3.06.2003 (fii. 22-27 ds.), cât şi contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal al G.F.C. nr. 166/19.02.2003, cu menţiunea înregistrării la M.F.P.-G.F.C., adresa G.F.C. nr. 391010/7.03.2003 către Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti, cu anexele procesului-verbal 166/2003 (fii. 28-40 ds.).
Reclamanta a depus la dosar, în copie, dovada înfiinţării popririi conturilor societăţii -titlul executoriu 166/16.02.2004 emise de organele M.F.P.
Pârâtul M.F.P. a solicitat respingerea primului capăt de cerere din acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată, privitor la anularea deciziei M.F.P. 146/28.05.2003 şi respingerea capătului de cerere privitor la anularea procesului-verbal 166/19.02.2003 încheiat de G.F.C. ca inadmisibil, formulând şi depunând la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând actele dosarului şi susţinerile formulate, îribaza prevederilor normative în materie, va hotărî după cum urmează, asupra cererilor formulate de reclamantă prin acţiunea precizată.
Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată, privind desfiinţarea deciziei 146/28.05.2003 emisă de pârâtul M.F.P., pentru următoarele considerente:
- prin decizia nr. 146/28.05.2003 emisă de pârâtul M.F.P. în calea administrativă de atac ca urmare a contestaţiei formulate de reclamantă împotriva măsurilor dispuse de G.F.C. prin actul de control încheiat în sarcina acesteia, procesul-verbal nr. 166/
19.02.2003, s-a dispus motivat, în temeiul prevederilor art. 10 din O.U.G. 13/2001 aprobată cu modificări prin Legea 506/2001, suspendarea soluţionării cauzei (contestaţiei) pentru suma totală contestată, de 13.208.363.936 lei, până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, cu menţiunea că procedura administrativă urmează a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condiţiile legii, iar dosarul cauzei va fi transmis G.F.C., urmând ca după încetarea motivului care a determinat suspendarea, aceasta să remită dosarul cauzei, organelor de soluţionare competente, în vederea reluării procedurii administrative în condiţiile legii.
Din considerentele deciziei M.F.P. (fii. 24-27) ca şi din dovezile de la dosar (fii. 34-35), rezultă că la dispunerea suspendării soluţionării contestaţiei, s-a avut în vedere că prin adresa nr. 391010/
07.03.2003 G.F.C. a înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1, sesizarea penală prin care solicita începerea cercetărilor ce se impun pentru a constata existenţa sau inexistenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 13 din Legea 87/1994 pentru reprezentanţii SC “B.M.W.” SRL şi ale infracţiunii prevăzute de art. 16, Legea 87/1994, pentru reprezentanţii SC “L.I.” SRL.
S-a avut în vedere că pronunţarea unei soluţii în cauză având ca obiect contestaţia formulată de societatea reclamantă împotriva procesului-verbal
nr. 166/19.02.2003 încheiat de G.F.C. cu privire la deductibilitatea cheltuielilor şi a TVA aferente lucrărilor de reparaţii şi amenajări, este în strânsă legătură cu stabilirea realităţii prestărilor de servicii executate de SC “L.I.” SRL şi consemnate în facturile emise de aceasta, aspecte ce urmează a fi cercetate de organele de urmărire penală învestite în cauză, impunându-se ca mai întâi aceste organe de cercetare penală să se pronunţe cu privire la sesizarea formulată de G.F.C.
Se reţine că, în sensul dispoziţiilor art. 10,
O.U.G. 13/2001, măsura dispusă de pârâtul M.F.P. prin decizia 146/28.05.2003 este temeinică şi legală.
Curtea are în vedere că şi Codul de procedură fiscală, în vigoare cu 1.01.2004, O.G. 92/2003 rep., art. 183 (1) lit. a, prevede că organul de soluţionare competent poate suspenda prin decizie motivată soluţionarea cauzei (contestaţiei), atunci când organul de control a sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează a fi dată în procedura administrativă, iar la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare competent, aceasta încetează (art. 183 (3), O.G. 92/2003, C. pr. fiscală rep.).
Se reţine că decizia 146/28.05.2003 emisă de M.F.P., respectiv măsura suspendării soluţionării contestaţiei, dispusă motivat, este temeinică şi legală, cererea reclamantei fiind neîntemeiată:
- Curtea nu poate reţine susţinerea formulată în şedinţa publică de reclamantă în sensul că nu mai susţine capătul al doilea de cerere din acţiunea precizată, nefiind formulată cererea în sensul şi condiţiile art. 246 C. pr. civ. de reprezentanţii societăţii reclamante;
- Curtea va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantei privind anularea procesului-verbal 166/19.02.2003 întocmit de pârâta G.F.C., întrucât prin decizia 146/28.05.2003 emisă de M.F.P., organul de soluţionare a contestaţiei în faza administrativă nu a soluţionat pe fond cauza, ci a dispus motivat suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată după încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Potrivit dispoz. art. 12, O.U.G. 13/2001, aprobată prin H.G. 506/2001 în vigoare la data acţiunii, deciziHe
emise în calea administrativă de atac a actelor de control şi impunere pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă şi o dată cu decizia, se poate ataca şi procesul-verbal/actul de control contestat, astfel că cererea formulată de reclamantă prin acţiunea astfel cum a fost precizată de anulare a actului de control - procesul-verbal al G.F.C. şi a măsurilor dispuse prin acesta, este inadmisibilă.
Curtea are în vedere că şi Codul de procedură fiscală în vigoare cu începere din 1.01.2004
republicat, prevede că deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ competentă.
Cererea de suspendare a executării procesului-verbal 155/2003 a fost respinsă - motivat - prin încheierea din 3.11.2004.
Curtea va avea în vedere dispoziţiile normative în vigoare în materie de organizare şi funcţionare a M.F.P., actualmente A.N.A.F. şi G.F.C., actualmente G.F. Comisariatul General.
| Autoturism parcat. Avarii ca urmare a prăbuşirii unui copac.... → |
|---|
