Autoturism parcat. Avarii ca urmare a prăbuşirii unui copac. Reparaţii efectuate de societatea de asigurări. Subrogare în drepturile asiguratului.
| Comentarii |
|
Pretinsă existenţă a forţei majore. Problema calităţii procesuale pasive. Drum public. înţeles. Pretinsă nedovedire a întrunirii condiţiilor răspunderii civile delictuale
Se susţine de către recurenta Administraţia Domeniului Public Sector 5 că prăbuşirea copacului reprezintă un caz de forţă majoră, exoneratorde răspundere. Nu poate fi primită această apărare, nefiind întrunite condiţiile absolutei imprevizibilităţi şi invincibilităţi, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997privind regimul drumurilor publice, străzile sunt drumuri publice din interiorul localităţilor, iar conform art. 19 alin. 1, zona străzilor include şi spaţiile verzi care separă sensurile de circulaţie, astfel că nefondat se susţine că se afla în afara drumului public copacul respectiv şi că Administraţia Domeniului Public Bucureşti Sector 5 nu avea obligaţia de a verifica starea copacilor aflaţi pe strada respectivă.
2. Cu privire la recursul pârâtei Primăria Sectorului 5, Curtea reţine că în raport cu prevederile art. 91 din Legea nr. 215/2001, Primăria are ca scop aducerea la îndeplinire a deciziilor primarului şi hotărârilor consiliului local, soluţionând problemele colectivităţilor locale. Ea poate sta în judecată ca pârâtă în temeiul art. 42 C. pr. civ., iar susţinerea că nu are calitate procesuală pasivă nu este nici pe departe fondată (excepţie motivată, de altfel, pe lipsa personalităţii sale juridice, ceea ce înseamnă lipsa capacităţii procesuale şi nu lipsa calităţii procesuale).
Printre atribuţiile primarului enumerate de art. 68 din Legea nr. 215/2001 se află şi cea privind asigurarea întreţinerii şi reabilitării dmmurilor publice, iar aceste atribuţii sunt transpuse în deciziile emise, primăria fiind cea care le aduce la îndeplinire conform art. 91 din legea menţionată. Potrivit HCGMB nr. 181/2000, administrator al străzii V. este Primăria Sector 5.
3. Nefondat se susţine că nu a fost probată întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale. Astfel, prejudiciul a fost dovedit cu facturile de reparaţie a autoturismului avariat. Fapta ilicită constă în neîndeplinirea obligaţiilor legale referitoare la administrarea şi exploatarea străzii V. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu a fost probată prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei - planşe foto, autorizaţia de reparaţie, adresa în care sunt consemnate cauzele şi împrejurările producerii accidentului. Vinovăţia recurentelor constă în neexecutarea unor activităţi prevăzute de lege în legătură cu administrarea reţelei stradale.
(Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 886R din 11 noiembrie 2004)
CURTEA,
Prin sentinţa civilă nr. 16073/10.12.2003 pronunţată în dosarul nr. 13185/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a Vl-a comercială a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Sector 5, a admis acţiunea reclamantei SC A.R.A. SA - Sucursala I.G., împotriva pârâtelor Administraţia Domeniului Public Sector 5 şi Primăria Sectorului 5, a obligat pârâtele în solidar, către reclamantă la plata sumei de 85.000.000 lei despăgubiri civile, a sumei de 6.941.666 lei -dobândă legală calculată pe perioada 31.01 -22.07.2003, precum şi la plata dobânzii legale în continuare până la achitarea integrală a debitului. A obligat pârâtele, în solidar, către reclamantă, la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 6.281.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că la data de 12.10.2003 autoturismul marca Dacia Supernova cu număr de înmatriculare B-04-DRD aparţinând lui D.G. a suferit avarii ca urmare a prăbuşirii unui copac, autoturismul fiind pe str. V. sector5. Potrivit art. 5 alin. 1 şi 3 din O.U.G. nr. 195/ 2003 privind circulaţia pe drumurile publice, în cazul producerii unui accident ca urmare a stării tehnice a drumului public, administratorul drumului public răspunde contravenţional, civil sau penal, după caz,
iar conform HCGMB nr. 181/2000, toată reţeaua stradală principală şi lucrările de artă menţionate în anexele 1 şi 2 la acest act normativ se află în raza Primăriei Municipiului Bucureşti prin Administraţia Străzilor, celelalte artere administrându-se de Primăriile sectoarelor 1 -6, cu excepţia lucrărilor de reglementare a semnelor de circulaţie şi desfăşurarea normală a traficului rutier şi pietonal. Strada V., care nu se regăseşte în anexele 1 şi 2, se află în administrarea primăriei de sector, adică Primăria Sector 5. Pe de altă parte, instituţia publică de interes local cu personalitate juridică, dar subordonată Consiliului Local Sector 5 care asigură şi urmăreşte dezvoltarea unitară a spaţiilor verzi - conservare, protejare şi dezvoltarea fondului dendrologic este Administraţia Domeniului Public Sector 5, astfel încât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Primăria Sector 5 nu este întemeiată.
Pe fond, tribunalul a reţinut că împrejurările producerii evenimentului rutier din data de 12.10.2003 au fost consemnate de către Brigada de Poliţie Rutieră, care a emis în acest sens documentele necesare, respectiv autorizaţia de reparaţie seria L nr. 757890 şi adresa din data de 12.10.2003. întrucât deţinătorul autovehiculului era la data producerii evenimentului rutier asigurat CASCO la reclamantă,
în urma constituirii dosarului de daună nr. 60247/ 2002, reclamanta a efectuat plata reparaţiilor efectuate la autovehiculul avariat, în sumă totală de 85.000.000 lei.
Instanţa nu a reţinut susţinerea pârâtei Administraţia Domeniului Public Sector 5 conform căreia prejudiciul a fost cauzat de un eveniment exterior, cu caracter excepţional, “vântul puternic”, cauza prăbuşirii copacului neîndeplinind condiţiile absolutei imprevizibilităţi şi invincibilităţi, consecinţele păgubitoare ale unor asemenea fenomene putând fi prevenite printr-o atentă îngrijire a spaţiului verde. De altfel, pârâtele nu au făcut, în nici un mod, dovada îndeplinirii obligaţiilor ce le reveneau în acest sens şi, mai mult, nu au contestat cele reţinute în actul întocmit de organele de poliţie.
în actele emise de Brigada de Poliţie Rutieră s-a constatat faptul generator al dreptului reclamantei, aceste acte întocmindu-se la sediul organului constatator pe baza declaraţiei persoanei implicate, deplasarea la locul accidentului având loc în alte cazuri prevăzute expres de lege.
Pârâta nu a cerut administrarea unor alte probe în combaterea celor susţinute de organele de poliţie astfel încât reclamanta, care în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 s-a subrogat în drepturile asiguratului său, în limitele indemnizaţiei plătite, este îndreptăţită să-şi recupereze suma achitată de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recursuri, legal timbrate, ambele pârâte.
în motivarea recursului său, Administraţia Domeniului Public Sector 5 a arătat următoarele: Prejudiciul suferit se datorează unui caz de forţă majoră, adică prăbuşirea unui copac aflat pe aliniamentul străzii V., în urma unei furtuni, or, forţa majoră este exoneratoare de răspundere.
Instanţa de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, motivând sentinţa în considerarea stării tehnice a drumului public, fapt care nu are nici o relevanţă în cauză. Conform art. 6 din O.U.G. nr. 195/2003, drumul public este definit ca fiind orice cale de comunicaţie terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulaţiei publice. Or, copacii nu se află în traficul rutier, nu fac parte din drumul public, nu sunt plantaţi pe arterele de circulaţie, ci pe aliniamentele stradale, adică total în afara drumului public. Obligaţia de întreţinere a stării tehnice a drumului, care incumbă administraţiei publice,
înseamnă orice acţiune de menţinere a arterei în condiţii tehnice de circulaţie în siguranţă.
Copacul cu pricina se afla în afara drumului public, astfel că temeiul juridic reţinut de instanţa de fond nu există în speţă.
Cu privire la starea vegetaţiei de pe aliniamentele stradale, Administraţia Domeniului Public Bucureşti are atribuţii de toaletare sau chiar defrişare a arborilor numai în baza unui aviz eliberat de Administraţia Parcurilor şi Grădinilor, instituţie care supraveghează starea materialului dendrologic şi numai în cazul în care se constată, prin verificări pe teren sau urmare unei sesizări, că vegetaţia este uscată total sau parţial sau când prin creşteri şi poziţionarea acesteia ar putea reprezenta un eventual pericol. Din verificările pe teren efectuate de A.D.P. şi de Administraţia Parcurilor şi Grădinilor, pe strada V. toţi copacii aflaţi pe aliniamente erau perfect sănătoşi, la data cu pricina, fără nici o urmă de uscăciune sau deformare de creştere şi nu a existat nici o sesizare din partea unei persoane cu privire la starea improprie a vreunui copac.
în motivarea recursului său, Primăria Sector 5 a arătat următoarele:
în mod eronat a reţinut instanţa că Primăria Sector 5 are calitate procesuală pasivă, neţinând cont că, potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, primăria nu este decât o structură funcţională, fără personalitate juridică şi deci nu poate fi subiect de drept, titular de drepturi şi obligaţii şi deci nu poate sta în judecată.
Instituţia competentă în administrarea şi întreţinerea arterelor secundare de pe raza sectorului 5 este A.D.P. Sector 5.
O.U.G. nr. 195/2003 şi HCGMB nr. 181/2000 se referă la circulaţia pe drumurile publice în cazul producerii unui accident ca urmare a stării tehnice a domeniului public, respectiv administrarea reţelelor stradale a acestor artere, iar autoturismul în cauză a fost avariat ca urmare a prăbuşirii unui copac, în timp ce se afla parcat pe str. V. Copacii sunt plantaţi în spaţii strict delimitate, aceştia nefiind situaţi în apropierea terenurilor de parcare autorizate.
Reclamanta nu a făcut dovada că a parcat într-un loc permis sau că locul producerii evenimentului este locul de parcare pentru care plăteşte taxa aferentă potrivit legii.
Pretenţiile reclamantei nu sunt susţinute de dovezi nici sub aspectul dovedirii elementelor care
pot conduce la angajarea răspunderii civile a Primăriei Sector 5. Nu există un proces-verbal de constatare la faţa locului din data producerii avariei încheiat de către organele de poliţie, ci numai adresa eliberată de M.l. DGPMB - BPR - Serviciul IV Sectorul 5, această adresă fiind eliberată exclusiv în baza declaraţiei conducătorului auto la sediul poliţiei, fără ca agentul să fi fost la faţa locului la momentul producerii avariei autoturismului pentru a se constata că cele declarate sunt reale.
Nu sunt suficiente elemente de natură a stabili cu exactitate dacă este sau nu antrenată răspunderea civilă a Primăriei Sector 5 atât timp cât nu este precizat locul avariei, nu se poate stabili cu certitudine legătura cauzală, evenimentul putea avea loc oriunde în altă parte sau putea avea alte cauze, atât timp cât consemnările organului de poliţie reţin numai declaraţiile conducătorului auto. Actele în baza cărora reclamanta a înţeles să îşi formuleze pretenţiile nu fac dovada existenţei faptei ilicite, a vinovăţiei şi a raportului de cauzalitate dintre faptă şi consecinţa ei, pentru a fi angajată răspunderea Primăriei Sector 5.
Recursurile au fost înregistrate mai întâi pe rolul înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care în temeiul art. II alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 195/2004 a scos cauza de pe rol şi a trimis-o Curţii de Apel Bucureşti unde a fost înregistrată sub nr. 1350/2004 - Secţia a Vl-a comercială.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ambelor recursuri.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt nefondate.
Se susţine de către recurenta Administraţia Domeniului Public Sector 5 că prăbuşirea copacului reprezintă un caz de forţă majoră, exonerator de răspundere. Nu poate fi primită această apărare, nefiind întrunite condiţiile absolutei imprevizibilităţi şi invincibilităţi, astfel cum corect a reţinut instanţa de fond. Recurenta doar afirmă că acest fapt ar reprezenta un caz de forţă majoră fără să argumenteze în concret de ce prăbuşirea copacului constituie caz de forţă majoră, de unde rezultă imprevizibi-litatea şi invincibilitatea acestuia, cu atât mai mult cu cât se recunoaşte că Administraţia Domeniului Public are atribuţii de toaletare şi chiar defrişare a arborilor aflaţi pe aliniamentele stradale, deci are obligaţia îngrijirii spaţiului verde pentru a preveni
consecinţele păgubitoare ale unor asemenea fenomene.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor publice, străzile sunt drumuri publice din interiorul localităţilor, iar conform art. 19 alin. 1, zona străzilor include şi spaţiile verzi care separă sensurile de circulaţie, astfel că nSfondat se susţine că se afla în afara drumului public copacul respectiv şi că Administraţia Domeniului Public Bucureşti Sector 5 nu avea obligaţia de a verifica starea copacilor aflaţi pe strada respectivă.
Ca atare, în mod corect, instanţa de fond a reţinut prevederile art. 5 alin. 1,3 din O.U.G. nr. 195/2003 privind circulaţia pe drumurile publice, în temeiul cărora administratorul drumului public răspunde contravenţional, civil sau penal, după caz.
Modalitatea în care se efectuează verificarea stării vegetaţiei de pe aliniamentele stradale nu are nici o relevanţă juridică în cauză, dimpotrivă se recunoaşte expres faptul că recurentei îi incumbă această obligaţie, iar prin nerespectarea ei se află în culpă, astfel că răspunderea îi aparţine.
Cu privire la recursul pârâtei Primăria Sectorului 5, Curtea reţine că în raport de prevederile art. 91 din Legea nr. 215/2001, Primăria are ca scop aducerea la îndeplinire a deciziilor primarului şi a hotărârilor consiliului local, soluţionând problemele colectivităţilor locale. Rezultă că aceasta are un scop propriu, fapt ce presupune şi o organizare proprie, acestea fiind două din elementele personalităţii juridice. Primăria are şi obligaţii, cel puţin obligaţia generală menţionată anterior, căreia îi corespund toate drepturile relative acesteia. Ea poate sta în judecată ca pârâtă în temeiul art. 42 C. pr. civ., iar susţinerea că nu are calitate procesuală pasivă nu este nici pe departe fondată (excepţie motivată, de altfel pe lipsa personalităţii sale juridice, ceea ce înseamnă lipsa capacităţii procesuale şi nu lipsa calităţii procesuale).
Printre atribuţiile primarului enumerate de art. 68 din Legea nr. 215/2001 se află şi cea privind asigurarea întreţinerii şi reabilitării drumurilor publice, iar aceste atribuţii sunt transpuse în deciziile emise, primăria fiind cea care le aduce la îndeplinire conform art. 91 din legea menţionată.
Potrivit HCGMB nr. 181/2000, administrator al străzii V. este Primăria Sector 5. în consecinţă, în mod corect instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte.
Nefondat se susţine că nu a fost probată întrunirea condiţiilor răspunderii civile delictuale. Astfel, prejudiciul a fost dovedit cu facturile de reparaţie a autoturismului avariat; fapta ilicită constă în neîndeplinirea obligaţiilor legale referitoare la administrarea şi exploatarea străzii V. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu a fost probată prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei -planşe foto, autorizaţia de reparaţie, adresa în care sunt consemnate cauzele şi împrejurările producerii accidentului. Cât priveşte forţa probantă a documentelor emise de organele de poliţie, acestea sunt înscrisuri autentice conform art. 1171 şi urm.
C. civ. şi fac dovada despre cele constatate personal până la înscrierea în fals. Ele se bucură de prezumţia de adevăr, nefiind produsă proba contrară în privinţa celor declarate de persoana păgubită. Vinovăţia recurentelor constă în neexecutarea unor activităţi prevăzute de lege în legătură cu administrarea reţelei stradale.
Faţă de obiectul pricinii, este nerelevant dacă autoturismul a fost parcat într-un loc permis ori în cel pentru care reclamanta plăteşte taxa aferentă.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. pr. civ., Curtea va respinge ambele recursuri ca nefondate.
| ← Contract de antrepriză. Lucrări de reparaţie şi amenajare.... | Proces-verbal de reţinere a materialului lemnos în vederea... → |
|---|
