ICCJ. Decizia nr. 115/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV
Decizia nr.115
Dosar nr.2955/200.
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 30 mai 2003, reclamantul C.L.D. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând anularea hotărârii nr.4869 din 11 aprilie 2003 şi obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art.1 lit. c) din Legea nr.189/2000.
În motivarea cererii reclamantul a învederat că familia sa s-a refugiat din Oradea în noiembrie 1940, stabilindu-se în Arad, astfel încât el, fiind născut în refugiu la 10 octombrie 1943, este îndreptăţit să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legeanr.189/2000.
Prin sentinţa civilă nr.262 din 23 iunie 2003,Curtea de Apel Oradea - secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a dispus obligarea pârâtei să recunoascăreclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că şi copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor în a căror îngrijires-au aflat, au avut aceleaşi condiţii de viaţă şi acelaşi statut, fiind nevoiţi să trăiască într-o altă localitate decât cea de domiciliu.
În aceste împrejurări, reclamantul, născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor strămutate, cărora Legea nr.189/2000, cu modificările şi completările ulterioare le recunoaşte o serie de drepturi.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că întrucât reclamantul nu era născut la data strămutării părinţilor săi şi deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat în altă localitate din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.189/2000.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ. Curtea va constatacă recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat faptul că şi reclamantul, născut în localitatea unde au fost obligaţi să se refugieze din motive etnice părinţii săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr.189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ persoanele născute în refugiu care au suportat alături de părinţi consecinţele strămutării, fiind private de folosinţa locuinţei şi a bunurilor din localitatea de domiciliu.
În raport de cele expuse, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 262/CA/2003-P din 23iunie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 108/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 12/2004. Contencios → |
|---|
